luni, 5 iunie 2017

Lăcomia pierde omenia + VIDEO (RO)




LĂCOMIA PIERDE OMENIA

Pământul are suficient pentru nevoile omului, dar nu și pentru lăcomia lui. Mahatma Gandhi

Lăcomia este una dintre trăsăturile de caracter negative. Pe lângă sensul comun de „a mânca mult”, lăcomia se referă la dorința nestăpânită de a poseda cât mai multe lucruri. Lacomul este o persoană egoistă, care nu se simte niciodată satisfăcut cu ceea ce are și vrea mereu mai mult, fără să se întrebe dacă lucrul acela îi este cu adevărat necesar. Este modul lui de a-și acorda importanță și valoare. Teoretic, toți avem tendința de a dori mai mult decât avem cu adevărat nevoie, însă la cei care au o frică puternică de lipsuri sau de subapreciere lăcomia devine o trăsătură dominantă. Aceștia își vor folosi toată energia vitală în vederea acumulării de bani, obiecte și proprietăți.


În orice societate, egoismul și dorințele excesive sunt considerate imorale, o violare a legilor naturale sau divine. În religia ortodoxă, lăcomia este unul dintre cele șapte păcate capitale. În budism, dorința compulsivă de a obține fericirea prin achiziționarea de bunuri materiale este o piedică fundamentală în atingerea iluminării. În societățile laice, bogăția materială creează aparența de putere, aroganță și iluzia superiorității.

Psihologii spun că lăcomia se naște din frica de moarte, dar este la fel de adevărat că lacomilor le e frică de viață. O dată cu acest sentiment, apare și obsesia că nu au niciodată destul pentru a scăpa de amenințarea unei vieți la limita supraviețuirii. Iar acest „destul” poate însemna orice: bani, putere, sex, alimente, informații, cunoștințe și prietenii profitabile... adică fie lucruri reale, fie simbolice, pentru care fac o fixație. O dată ideea intrată în creier, viața lor devine o permanentă căutare pentru a achiziționa pentru sine cât mai mult posibil.

Ca toate trăsăturile de caracter, lăcomia presupune o serie de componente:
- experiențe negative în copilărie
- concepții greșite despre propria persoană, despre alții sau despre viață
- o frică constantă și senzația de nesiguranță
- o strategie eronată de autoprotecție
- o personalitate capabilă să ascundă cele de mai sus la maturitate

Experiențele negative din primii ani de viață pot însemna hrană insuficientă, lipsă de atenție și de dragoste, pedepse repetate și orice altceva ce poate amenința supraviețuirea copilului. Toți copiii se nasc cu dorința naturală de dragoste, îngrijire, atenție, interacțiune. În unele cazuri, sursa acestor lucruri (părintele sau îngrijitorul) este absentă sau indisponibilă. Poate nu tot timpul, dar suficient de mult pentru ca copilul să simtă lipsa și să fie fie înspăimântat că nu primește destul din ceea ce are nevoie. O situație de acest gen poate fi naturală și inevitabilă – moartea părintelui sau venirea pe lume a copilului într-o perioadă de foamete – dar poate fi și impusă în mod deliberat, prin neglijență (o mamă denaturată) sau inconștiență (o mamă dependentă de alcool sau de droguri). Oricare ar fi împrejurările, efectul asupra copilului este simțul deprivării, al nevoii nesatisfăcute, al faptului că niciodată nu are suficient.

Un alt factor care conduce la formarea lăcomiei este disponibilitatea substitutelor. Un părinte mai mult absent, care nu reușește să se ocupe suficient timp de copilul său, își învinge sentimentul de vinovăție prin generozitatea cu care-i face tot felul de daruri: jucării, dulciuri, haine scumpe, jocuri electronice, televizor etc. Din păcate, nimic din toate acestea nu poate înlocui iubirea părintească. Dar copilul învață să se simtă bine pe moment și cu ceea ce-i este disponibil, deși nu-l mulțumește pe deplin.

Deoarece lăcomia apare ca urmare a sentimentului traumatizant de lipsă, perceput în primii ani de viață (pe care memoria activă l-a pierdut), aceasta se manifestă mult mai târziu, în adolescență sau la maturitate, sub forma instinctului esențial de supraviețuire: competiția. Competiția pentru resurse este un instinct universal și unul dintre cei mai importanți factori biologici: specii diferite sunt în competiție pentru același ochi de apă, masculii aceleiași specii intră în competiție pentru aceeași femelă ori pentru poziția de mascul alfa etc. La nivel instinctual, suntem încă vânători-culegători. Am rămas o specie tribală care, în mod instinctiv, ia de la alte triburi ca să-și hrănească propriul trib. Cam asta ne arată și toate filmele cu subiect post-apocaliptic: o dată civilizația noastră distrusă, acționăm ca animalele. Cu o singură excepție, însă: animalele nu iau niciodată mai mult decât au nevoie. N-ar fi o folosire prea eficientă a energiei.

Este greu să definești lăcomia sub toate aspectele ei, dar ea poate fi văzută zilnic în acțiune. Este o nevoie nestăpânită de a dobândi, consuma sau poseda mult mai mult din ceva ce-ți este necesar sau justificabil – bani, locuință, mâncare, îmbrăcăminte, putere, faimă, sex etc. Acumulând mai mult decât are nevoie din toate acestea îi dă lacomului sentimentul de siguranță. Acesta este însă un sentiment temporar. Lacomul nu știe ce înseamnă „destul”. Senzația de împlinire nu este niciodată atinsă. Dorința lui de a câștiga și poseda este insațiabilă, depășind sentimentul de vină și chiar instinctul de frică. În același timp, însă, energia consumată pe nenumăratele achiziții costisitoare mai presupune un preț: pierderea stimei de sine, căci lacomul devine sclavul dorințelor lui, în detrimentul familiei și prietenilor, pentru care nu mai există timp.

Lăcomia umană are propria ei psihologie. Majoritatea oamenilor cred că aceasta nu este altceva decât o extensie a instinctului de supraviețuire – ca și animalele, oamenii sunt preocupați să aibă suficiente resurse, pentru a supraviețui în situații neprevăzute. Așa cum veverițele strâng alune pentru iarnă, oamenii strâng averi pentru un viitor nesigur. Această concepție este total greșită. În natură, animalele cooperează atunci când vânează prada. Animalul ucis este apoi mâncat de către membrii haitei în ordinea ierarhiei: liderii se înfruptă cu părțile cele mai bune, în timp ce ceilalți îl așteaptă răbdători să se sature, după care mănâncă ce rămâne. Numai când această ordine naturală este întreruptă (hrănirea de către om, în captivitate) vedem un comportament competitiv, pe care-l interpretăm ca expresie a lăcomiei. În realitate, este vorba despre frica animalului de a nu primi îndeajuns.

Lăcomia umană se caracterizează printr-o foame insațiabilă de bani și posesiuni și sentimentul că acest comportament atrage invidia celorlalți. Într-adevăr, lăcomia este o trăsătură exclusiv umană. Oamenii au capacitatea de a-și da seama când comportamentul lor îi rănește pe cei din jur. Această înțelegere îi separă de animale și ar trebui să inducă un sentiment de responsabilitate socială. Dar nu este așa. Psihologii au încercat să înțeleagă ce anume motivează o persoană să ignore consecințele sociale ale acumulării de bunuri cu mult peste nevoile sale viitoare, rezonabile. Studiile lor au relevat faptul că această dorință exagerată de stimă de sine are un efect puternic asupra comportamentului și emoțiilor. Ea rezultă din nevoia fundamentală de siguranță psihică, omul fiind conștient de propria-i vulnerabilitate și mortalitate. Stima de sine obținută prin numeroase posesiuni atenuează anxietatea și estompează gândul morții iminente.

Este incontestabil faptul că, în societatea noastră actuală, materialismul, lăcomia și acumularea de averi sunt la mare preț. Economistul american Alan Greenspan spunea: Oamenii nu au devenit mai lacomi de la o generație la alta, ci căile de exprimare a lăcomiei s-au înmulțit enorm. Fiind conștienți că vom muri, toți ne străduim să obținem cât mai mult de la viață. Pe unii, însă, teroarea morții îi orbește în așa măsură, încât nu mai sunt conștienți de consecințele comportamentului lor egoist asupra semenilor și, nu în ultimul rând, asupra lor înșile.

Jose Mujica, cel mai „sărac” președinte de stat din lume, 
despre modestie și cumpătare



8 comentarii:

  1. Jos pălăria! cum se spune...nu ai ce comenta negativ.
    Mulţumiri pentru articol, video şi Iluminare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cosmin, îți mulțumim pentru apreciere. Am primit mai devreme un comentariu atât de zeflemitor și de jignitor, încât am fost nevoiți să nu-l publicăm. Să fi fost oare cineva care s-a simțit cu musca pe căciulă?

      Ștergere
    2. Sunt convinsa ca multa lume s-a simțit cu ”musca pe căciulă” citind acest articol.
      Eee,daca am avea 10 politicieni care gândesc ca domnul Jose Mujica,poate ca am mai avea o speranță.
      Adica sa renunti tu la cumpărarea unui avion prezidential și sa cumperi un elicopter ultra scump și performant ca sa salvezi oameni?
      La noi nu se va întâmpla niciodată asa ceva.
      Ironie amara...
      Felicitări pentru articol, și nu doar pentru acesta.
      Sunt abonata la postări,va citesc cu drag.

      Ștergere
    3. Maria, îți mulțumim pentru comentariu relevant și pentru aprecierea activității noastre. În general, ne străduim să informăm și să schimbăm obiceiuri și mentalități. Din păcate, nu toată lumea rezonează. Primim destul de multe comentarii negative, unele de-a dreptul nepublicabile, așa că ne bucurăm când ne contactează oameni ca tine. Îți dorim tot binele din lume și sperăm să rămâi alături de noi atâta timp cât vom întreține acest blog.

      Ștergere
    4. Mulțumesc,plăcerea este de partea mea.

      Ștergere
  2. Off.. cum facem sa-i trimitem acest clip si lui Iohanis,poate va reusi sa realizeze ca el este doar o sluga care se inchina stapanului care-l poseda? Fiindca Iohanis nu poate gestiona viata, este mult prea complicat pentru el.Ce sa mai zic de constiinta colectiva care practic a creat acest presedinte "papusa cu sfori"!Saracul de el nici macar nu stie ca acel ranjet sfidator nu este al lui,ci este reflexia celui care detine atele papusii Iohanis.Si guvernul este condus tot de papusarii planetei,asa ca orice partid ar veni la conducere si care nu are o viziune precum acest presedinte este aceeasi gogorita.

    Cat despre articol,spun ca este grozav ca de obicei.Mai pot adauga si eu cu permisiunea dumneavoastra cateva vorbe.

    Frica de moarte este un program inserat special oamenilor tocmai pentru a nu putea sa se bucure de viata.Bucuria si fericirea sunt stari de "A FI" ale Fiintei noastre,asa cum Raiul si Iadul sunt tot stari de A FI,nu locatii asa cum doreste sa se creada.Totul se gaseste in noi,acolo unde este Imparatia Cerurilor,dar sistemul ne-a invatat ca daca vrem ceva trebuie sa cautam in afara noastra.Asa cum toata viata Il cautam pe Dumnezeu,si ne tot indepartam de el crezand ca este undeva departe de noi,fara sa realizam ca Acesta ne duce in brate toata viata.De aceea cand mergem pe nisipul de pe plaja vedem doar o pereche de urme, fiindca ale noastre sunt in bratele lui Dumnezeu.

    Omul vrea sa acumuleze mult,din ce in ce mai mult, pentru ca el traieste in iluzia nevoilor.El-Sufletul OM, practic, a venit aici doar sa experimenteze viata materiala,creand evenimente din care sa acumuleze trairi,sentimente,emotii,expresiile sufletului,dar cum nu mai stie aceasta el se cufunda in uitare si se axeaza pe material.Sufletul incarnat in viata materiala nu are nevoi, fiindca el detine TOTUL,dar vrea ca pe acel TOT sa-l experimenteze la nivel de simturi,sa se experimenteze pe Sine.

    Lacomia este doar o iluzie care-ti poate incatusa viata.Sunt foarte multe spirite care inca bantuie Pamantul dupa moarte din cauza acestei lacomii.Ele raman pe acest nivel tocmai pentru a-si proteja averea.Cam asta se intampla daca nu reusesti sa te eliberezi de lumea materiala inainte sa pleci de aici,ramai blocat in aceasta dimensiune atasat de avere,de familie , in loc sa-ti continui calatoria spirituala.

    Este foarte important sa traim in aceasta lume,dar sa nu credem ca apartinem ei,fiindca vom ramane aici pana cand ne vom aminti ca noi venim din alta parte.Aici suntem doar in vacanta,la un moment dat trebuie sa ne intoarcem ACASA.Oricum suntem cam de multa vreme aici,dar nu stim ca stim.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anonim, rezonăm cu tot ce ați scris și ne bucurăm că avem cititori cu o asemenea inteligență.

      Ștergere
  3. ConstantinDumitru12 iul. 2017, 20:20:00

    Excelent articol
    mai vreau 😊

    RăspundețiȘtergere

Dar mai întâi, rețineți: A comenta pe acest blog (ca și pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept. De aceea, vă rugăm:
- Referiți-vă, pe cât posibil, doar la subiectul postării.
- Folosiți un limbaj decent.
- Dacă intrați în polemici cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
- Pentru mesaje de interes personal adresate administratorilor blogului (schimb de link, propuneri de colaborare etc.) folosiți formularul de CONTACT, aflat în partea de sus a paginii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe nu vor putea fi publicate.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu interes opiniile și sugestiile.

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.