Se afișează postările cu eticheta Corpul uman. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Corpul uman. Afișați toate postările

vineri, 14 iulie 2017

Cât de intoxicați suntem?




CÂT DE INTOXICAȚI SUNTEM?

Observând cu atenție oamenii din jur, cu înțelegerea intelectuală, dar și cu trăirea personală a procesului detoxifierii, încep să realizez, încetul cu încetul, magnitudinea problemei cu care ne confruntăm cu toții. Deja nu mai e vorba dacă suntem „intoxicați” sau nu. Mi-e foarte clar că trăim cu toții stări din ce în ce mai profunde și complexe de intoxicație, care ne țin corpul fizic la limita supraviețuirii, starea emoțională mereu pe muchie, în pericol continuu de dezechilibru la cea mai mică provocare, iar starea mentală într-o ceață și confuzie continue. Acum, problema care se pune este cât de intoxicați suntem atunci când ne confruntăm cu o serie probleme de sănătate.

luni, 3 iulie 2017

Cel de-al doilea creier al nostru + VIDEO (RO)




CEL DE-AL DOILEA CREIER AL NOSTRU

Ați avut vreodată senzația fizică cum că ceva nu e în regulă? Ați simțit vreodată că o situație în care vă aflați – un potențial pericol, un examen, un interviu, o întâlnire importantă – vă provoacă furnicături sau „fluturi în stomac”, cum spun americanii? Ei bine, este vorba despre al doilea creier al dumneavoastră în acțiune. „Al doilea creier al meu?”, o să întrebați. Da! De fapt, noi avem două creiere în corp. Îl cunoaștem bine pe cel din cap, dar nu ne-a spus nimeni până acum că mai avem unul... în pântec. Cam jumătate dintre celulele noastre nervoase sunt localizate în intestine. Și o să fiți și mai surprinși să aflați că acest al doilea creier al dv. conține neuroni și neurotransmițători, exact ca cel din cutia craniană. Mai mult, ca și creierul dv. primar, creierul din pântec este capabil să învețe, să țină minte și să producă sentimente.

miercuri, 31 mai 2017

Inima - motorul nostru intern




INIMA – MOTORUL NOSTRU INTERN

Inima noastră este unul dintre cele mai mari miracole ale lumii vii. Ea muncește fără încetare pe tot parcursul vieții noastre, pompându-ne vitalitate în corp. Dintotdeauna oamenii și-au exprimat admirația față de acest organ care ne ține în viață, considerându-l și sediul sentimentelor noastre. În același timp, au fost conștienți că tot inima este și punctul cel mai slab al armurii noastre – una dintre primele cauze de deces prematur. Denumită științific „cord”, inima este, într-adevăr, motorul organismului nostru. Este alcătuită din două atrii și două ventricule și posedă o caracteristică unică: automatismul, adică nu este comandată în mod direct de alte organe de control, cum ar fi creierul, ea putând să bată chiar și atunci este scoasă din corp. Teoretic, inima are două părți. Cea dreaptă primește sângele care vine din vene cu o mare concentrație de bioxid de carbon (rezultat din metabolismul celular), pe care apoi îl trimite la plămâni, unde bioxidul de carbon este eliminat, iar sângele se încarcă cu oxigen. Partea stângă primește acest sânge oxigenat, pe care îl trimite în tot corpul. Dar să vedem pas cu pas de câte miracole este capabilă inima noastră.

sâmbătă, 26 noiembrie 2016

Omul nu este făcut să mănânce carne + documentar (RO)




OMUL NU ESTE FĂCUT SĂ MĂNÂNCE CARNE

Cu toate că unii istorici și antropologi susțin că omul este omnivor, alcătuirea noastră anatomică – gura, dinții, sistemul digestiv – indică mai degrabă că suntem făcuți pentru o alimentație fără carne. Și o bună parte a omenirii încă trăiește în acest fel. Iar în țările cele mai industrializate, pasiunea pentru carne are mai puțin de 100 de ani. De fapt, a început o dată cu frigiderul și societatea de consum. Dar nici măcar în secolul XXI corpul omului nu s-a adaptat la mâncatul cărnii. Carl von Linné, botanist, zoolog și medic din secolul al XVIII-lea, spunea: „Alcătuirea internă și externă a omului, comparată cu cea a animalelor, indică faptul că fructele și legumele suculente constituie hrana lui naturală”. Linné avea dreptate. Dacă analizăm cu atenție structura anatomică a mamiferelor și a oamenilor, reiese clar că suntem mult mai apropiați de animalele erbivore decât de cele carnivore. Cu alte cuvinte, nu suntem programați de natură să ingerăm și să digerăm carnea. Iată câteva dovezi clare:

luni, 24 octombrie 2016

Corpul uman - o mașinărie sofisticată




CORPUL UMAN – O MAȘINĂRIE SOFISTICATĂ

Atâta timp cât avem grijă de noi și trăim sănătos, ne creștem șansele ca corpul nostru să ne servească un timp foarte îndelungat. Corpul uman este o mașinărie extraordinară, și puțini dintre noi știm ce este el capabil să facă. Poate că, dacă am ști, l-am trata cu mai multă considerație. Există câteva lucruri uimitoare pe care le face corpul nostru, fără ca noi să fim conștienți. Să le cunoaștem:

vineri, 10 iunie 2016

În cât timp se digeră alimentele pe care le mâncăm


ÎN CÂT TIMP SE DIGERĂ 
ALIMENTELE PE CARE LE MÂNCĂM

V-ați întrebat vreodată ce se întâmplă cu alimentele pe care le mâncați? Pun pariu că pe cei mai mulți dintre dumneavoastră nu v-a preocupat această problemă. Majoritatea gândim cam la fel: Treaba noastră e să-i dăm corpului hrană, iar el să se descurce cum știe el mai bine și să ne dea energie vitală. Ei bine, lucrurile nu sunt chiar așa de simple. Există o serie de factori care influențează calitatea și viteza digestiei, de care, până la urmă, depinde însăși sănătatea noastră. De pildă, cu cât consumăm mai multe fructe și legume crude, cu atât vom fi mai vitaminizați și mai plini de energie. Cu cât consumăm mai multe fibre, cu atât mai ușor îi va fi organismului nostru să dizolve alimentele și să-și extragă nutrienții de care are nevoie. Activitatea fizică ajută și ea la ușurarea digestiei, deoarece stimulează tranzitul intestinal, ferindu-ne de bolile de colon. Pe de altă parte, cafeaua, zahărul rafinat, nicotina, carnea, grăsimile animale, uleiul încins, aditivii, precum și combinațiile nefericite de alimente îngreunează digestia și ne intoxică.


Un factor-cheie pentru a avea o digestie rapidă și eficientă îl reprezintă tipul de alimente pe care le mâncăm la o masă. De pildă, știați că o friptură poate rămâne în intestine 2-3 zile, în timp ce o salată de crudități sau de fructe este eliminată din sistem în maximum o zi? Puțini știu asta, pentru că la școală învățăm tot felul de lucruri complicate, care nu ne folosesc la nimic, și intrăm în viață total nepregătiți. De aceea, pentru bunăstarea noastră fizică, este bine să nu încetăm niciodată să ne informăm. Iar unul dintre lucrurile pe care toți ar trebui să le știm este în cât timp ies din stomac și ajung în intestine alimentele pe care obișnuim să le mâncăm. În felul acesta vom evita indigestiile, balonările, precum și alte probleme digestive, mult mai grave.

„Moartea începe în colon”, spunea Ilia Mecinikov (1845-1916), laureat Nobel pentru medicină. Surprinzător, dar adevărat. De fapt, suntem ceea ce digerăm, nu ceea ce mâncăm. Dacă mâncarea stagnează prea mult timp în stomac, ea ajunge în intestinele noastre nedigerată complet, intră în putrefacție și poate chiar să rămână blocată acolo. Vom avea, deci, un colon plin de substanțe toxice, care ne va otrăvi lent, zi de zi, acesta fiind un mediu propice pentru înmulțirea bacteriilor dăunătoare și apariția paraziților intestinali.

Ați auzit de așa-zisa „placă de mucoid”? Aceasta este un amestec închegat de hrană nedigerată complet, în stare de putrefacție, care se depune pe peretele intestinului. De-a lungul timpului, această crustă de reziduuri metabolice poate ajunge să cântărească și 15 kilograme. Un caz notoriu este acela al celebrului actor John Wayne, care a murit de cancer de colon. Autopsia a relevat că acesta avea în colon 18 kg de reziduuri alimentare nedigerate. Placa de mucoid, întărită în timp, se comportă ca un perete despărțitor între intestin și hrană, împiedicând procesul de asimilare a nutrienților. Rețineți: hrana modernă, devitalizată și lipsită de fibre, ne predispune la așa ceva. De aceea, este bine ca, din când în când, să ne curățăm colonul cu ceaiuri laxative, clisme și/sau Detoxicolon de la Plafar. În același timp, ar fi bine să evităm mesele abundente, grele, precum și alimentele de tip fast-food sau pe cele procesate, din supermarketuri.

De ce anume trebuie să ținem seama atunci când ne așezăm la masă? În primul rând, de faptul că alimentele crude se digeră mai repede decât cele preparate prin fierbere, coacere, prăjire. Este important să știm asta și să nu mai gătim la foc tot ce ne iese în cale. În al doilea rând, trebuie să cunoaștem durata de digestie a fiecărui tip de aliment. Iată mai jos un tabel sumar, care ne arată în cât timp ies din stomac și ajung în intestine principalele alimentele pe care le consumă omul:

Sucuri de fructe sau legume – 15-20 de minute
Fructe și smoothie-uri din fructe – 20-30 de minute
Avocado – 2 ore
Legume – 30-60 de minute
Nuci, alune și semințe – 2-3 ore
Cereale – 2 ore
Cartofi fierți – 2 ore (cartofi prăjiți – 4 ore)
Lapte, iaurt, smântână – 2-3 ore
Brânză, cașcaval – 4-5 ore
Leguminoase (fasole, mazăre, linte, năut) – 1-2 ore
Crucifere (varză, conopidă, broccoli) – 1 oră
Ouă fierte – 45-60 de minute (omleta este cel mai greu digerabilă, până la 3 ore!)
Pește (în funcție de cât de gras este) – 30-60 de minute
Carne de pui – 2 ore
Carne de curcan, vită sau miel – 3-4 ore
Carne de porc – 4-5 ore

Bine, bine, așa o fi, veți spune, dar la ce ne folosesc aceste informații? Parcă spuneam că e treaba stomacului să proceseze ce-am băgat în el... Așa e, și el, săracul, o scoate la capăt cumva și în condiții vitrege, dar cu pierderi mari de energie și chiar de nutrienți vitali. Păi, să gândim logic: atunci când combinăm mai multe tipuri de alimente în același fel de mâncare, sistemul nostru digestiv va procesa preparatul și-l va evacua din stomac în timpul dat de alimentul care se digeră cel mai greu. Că doar alimentele care compun un preparat nu vor ieși din stomac fix în ordinea timpului de digestie al fiecăruia, nu-i așa? Prin urmare, dacă combinăm fructe cu alune și cu frișcă (rețeta clasică a unei delicioase salate de fructe) fructele, care în mod normal ar fi digerate și ar părăsi stomacul în maximum 30 de minute, vor rămâne captive acolo timp de 3 ore (cât le trebuie alunelor și frișcăi să fie digerate), vor fermenta, vor acidifia mediul intern și nu ne vor mai folosi la nimic. Așadar, fructele se mănâncă pe stomacul gol și nu se combină cu cereale, lactate, nuci, alune sau semințe, iar carnea nu se mănâncă cu pâine. Astfel, vom evita stagnarea unor alimente în stomac timp îndelungat, până la digerarea celor mai grele.


Ce concluzii tragem de-aici? În primul rând, c-ar fi bine să nu ne mai lansăm în prepararea de rețete complicate, care, de fapt, nu ne hrănesc și ne mai și consumă inutil banii, timpul și energia. Felurile de mâncare ar trebui să conțină cât mai puține ingrediente, preferabil din aceeași clasă. Ce mai trebuie să știm? Faptul că saliva conține enzime digestive și stimulează secreția sucurilor gastrice. De aceea, fiecare îmbucătură trebuie mestecată îndelung, înainte de a fi înghițită. De asemenea, logica ne spune că nu trebuie să bem apă sau alte lichide înainte, în timpul și imediat după masă, deoarece ne diluăm sucurile gastrice, care astfel nu vor mai avea puterea să digere complet alimentele pe care le-am introdus în stomac, și deci vom simți din nou senzația de foame foarte curând. Și uite-așa se face că ne costă mâncarea mai mult decât ar trebui, ne îngrășăm, ne îmbolnăvim și ne simțim mizerabil.

De fapt, lucrurile sunt foarte simple. Tot ce trebuie să facem este să ne informăm și să colaborăm cu mama Natura. În felul acesta, ne luăm sănătatea în propriile mâini și nu vom mai depinde de medicii alopați, care, pe lângă faptul că nu ne învață nimic despre nutriție, ne mai și intoxică cu medicamente care, de fapt, nu ne vindecă de nimic. Țineți minte: alimentația greșită este cauza celor mai multe boli, în timp ce alimentația corectă este baza sănătății noastre. Natura ne-a înzestrat cu tot echipamentul necesar ca să trăim sănătoși 100 de ani și chiar mai mult. Tot ce trebuie să facem noi este să-i cunoaștem și să-i respectăm legile.


luni, 9 mai 2016

ADN - activare, vindecare și iluminare


ADN - ACTIVARE, VINDECARE ȘI ILUMINARE

Totul este energie. Einstein a stabilit definitiv acest lucru prin faimoasa lui teoremă E=MC², care demonstrează schimbul dintre energie şi materie. În ceea ce priveşte materia, Einstein a remarcat: „Ne-am înşelat cu toţii. Ceea ce credeam a fi materie, nu este decât energie, cu vibraţie suficient de joasă pentru a fi percepută de simţuri. Materia ca atare nici nu există”. Ca argument, acest adevăr validat acum de fizica cuantică era cunoscut de vechii hinduşi atunci când făceau referiri la termenul de maya, însemnând iluzia, deseori confundată cu realitatea. Energia (inclusiv materia) e simplă conştienţă şi invers.

Conceptul că totul este energie sau conştienţă are o legătură directă cu biologia umană. Vechea perspectivă materialistă, care priveşte corpul uman ca pe o maşinărie ce funcţionează pe bază de energie, dar are o existenţă cumva separată de ea, cedează teren evidenţei de necontestat că suntem şi manifestări ale energiei conştiente. Modelul holografic descrie aşa-zisul univers fizic ca o interferenţă a frecvenţelor electromagnetice, care au ca rezultat proiecţia iluziilor şovăielnice pe care le avem despre noi şi univers. În una dintre cărţile clasice despre vindecarea energetică, Medicina vibraţională, dr. Richard Gerber concluzionează că materia, inclusiv celula umană, este de fapt „lumină solidificată”. Cercetătorul de frunte în domeniul vindecării, dr. Leonard Horowitz, ajunge exact la aceeaşi concluzie, afirmând fără echivoc în cartea ADN - piraţii spiralei secrete că oamenii sunt „lumină cristalizată şi precipitată”. Demonstraţia sa vine în acord nu numai cu modelul holografic şi cercetările recente ruseşti despre energia de torsiune, dar şi cu descoperirile fizicii cuantice, care au demonstrat că lumina (la fel ca şi ADN-ul) are capacitatea de a transporta şi memora date.

Lumina ca informaţie este o noţiune veche, inclusă în diferite modele ale geometriei sacre. Unii au sugerat că îngerii, adesea descrişi ca mesageri divini, sunt în realitate unghiuri sau raze de lumină care convertesc informaţia în „inspiraţie” provenită de la o sursă celestă. Această concepţie, extinsă asupra luminii ca formă de conştienţă, stă la baza viziunii toltece asupra lumii a lui Don Miguel Ruiz, doctor în medicină, şaman şi autor al best-seller-ului Cele patru convenţii.

Noi cercetări în neurologie indică faptul că fenomenala capacitate a creierului uman, operând chiar și sub 10% din capacitate, este o rezultantă nu numai a biochimiei, ci şi a impresionantei abilităţi de a funcţiona ca o arhivă holografică de stocat date şi ca sistem de redare (unitate de hard) ce utilizează diferite unghiuri de lumină pentru a citi informaţia (software). Acest lucru atrage după sine analogia dintre creierul uman şi un biocomputer holografic super-sofisticat, care operează pe baza frecvenţelor electromagnetice, demonstrând funcţionarea similară a ADN-ului. Se consideră astfel că biologia umană are o natură electromagnetică. După cum a observat dr. Deepak Chopra, celulele umane, departe de fi simple recipiente funcţionale, ele sunt câmpuri electromagnetice saturate, cu posibilităţi şi potenţial.

Frecvenţele electromagnetice pot fi observate clar în aura umană. În prezent, este general acceptat faptul că oamenii posedă o aură detectabilă. Cu câțiva zeci de ani în urmă, fotografia Kirlian a surprins în jurul corpului un halou iridiscent. Recent, dr. Valerie Hunt, profesoară la Universitatea UCLA şi autoare a cărţii Mintea infinită, certifică faptul că ştiinţa vibraţiilor conştienţei a măsurat efectiv aura umană cu un aparat EEG. 

La începutul secolului XX s-a emis teoria despre compunerea aurei din diferite benzi de frecvenţă electromagnetică, numite câmpuri aurice, care guvernează aspectele distincte ale biologiei, psihologiei şi spiritualităţii umane. Fiecărui câmp electromagnetic îi corespunde o dimensiune specifică, cu care se află în interacţiune. Ansamblul câmpurilor electromagnetice poate fi asemănat cu o matrice geometrică, un fel de „scară a lui Iacob” ce permite accesul către domenii de frecvenţă din ce în ce mai subtile. Această lărgire a percepţiei până la cuprinderea întregului spectru al câmpurilor aurice şi al chakrelor corespondente este ceea ce înseamnă a deveni „multidimensionali”.

Conform lui Gregg Braden în cartea Codul lui Dumnezeu, străvechiul nume ebraic din 4 litere pentru Dumnezeu reprezintă de fapt codul ADN bazat pe compoziţia chimică a codului genetic. „Aplicând această descoperire limbajului vieţii, scrie Braden, simbolurile elementelor familiare hidrogen, azot, oxigen şi carbon pot fi înlocuite cu literele cheie, codul vieții fiind astfel transformat în cuvintele unui mesaj etern, citit în felul următor: Dumnezeul/Etern din corp. Dacă Dumnezeu se află într-adevăr în corp, iar din perspectivă evoluţionistă conştiinţa şi fiziologia sunt interdependente, atunci trebuie să ţinem cont că această conştienţă divină este accesibilă fizic.

Unul dintre aspectele şocante ale ADN-ului este procentul mic de 10% (sau de 3%, după unii), activ la majoritatea oamenilor. Restul a fost etichetat de ştiinţă ca „deşeu”. E interesant faptul că acest procent activ de maximum 10% este egal cu procentul în care ne utilizăm capacitatea creierului. Şi mai incitant este că, potrivit unui recent model ştiinţific, teoria string-urilor, mai puţin de 10% din materia universului este vizibilă. Celelalte 90 de procente sunt numite „materie întunecată”, care ar putea foarte bine să existe în alte dimensiuni.

E oare posibil ca porţiunea de „deşeu” din ADN să conţină un potenţial transformator? Ar putea el să activeze cumva partea nefolosită a creierelor noastre? E posibil ca această activare a creierului să realizeze deşteptarea facultăţilor noastre de percepţie divină, îngăduindu-ne să avansăm pe scara multidimensională a câmpurilor noastre electromagnetice, având experienţa procentului invizibil de 90% din Univers? Potrivit preceptului validat de timp „precum sus, așa și jos”, trezirea acestor facultăţi în tot mai mulţi oameni, în special în copiii cu înzestrări deosebite, ar putea avea vreo legătură cu intensificarea super-luminii emanate din Centrul Galactic? Mulţi cred că răspunsul la aceste întrebări este un DA categoric. Potrivit autorului William Henry, „Fizicienii au convenit că un ocean vast de chintesenţe, invizibil telescoapelor noastre, înconjoară galaxiile vizibile. Dacă au dreptate, această materie întunecată, care se compune din ceea ce noi credem că se află departe, în spaţiu este prezentă şi aici, printre noi, iar aceasta atrage după sine presupunerea că o parte de 9/10 din noi reprezintă o necunoscută.

Braden, care şi-a început cariera ca geolog, a fost unul dintre primii observatori ai comunităţii ştiinţifice care a teoretizat (pe baza schimbărilor observabile) că planetei noastre îi creşte frecvenţa vibraţională, care va activa în final potenţialul adormit al ADN-ului. După cum a arătat în cartea sa, Trezirea la punctul zero, această activare evolutivă sau iniţiere colectivă se referă la creşterea frecvenţei vibraţiei armonice a Pământului, cunoscută sub numele de frecvenţa Schumann. Deşi este un subiect controversat în lumea ştiinţifică, unii cercetători cred că un anume aspect înalt vibraţional al Pământului se află în continuă evoluţie. Probabil că noi date vor ajuta la înţelegerea colectivă a acestor aspecte. Braden argumentează faptul că ipotetica creştere a frecvenţei, care s-ar putea să aibă legătură cu densitatea sau strălucirea „informaţiei luminoase” derivată din intensa activitate celestă, va avea ca rezultat formarea de noi combinaţii de aminoacizi şi, în esenţă, de noi combinaţii ADN. Din perspectiva geneticii, pare hazardată afirmaţia că specia umană evoluează într-o formă nouă. Nu e nici pe departe ciudat, cum ar părea la prima vedere, dacă ţinem cont de capacitatea de învăţare şi de adaptabilitatea spectaculoasă a ADN-ului. În unele cazuri recente, sintagma biologie cuantică a apărut ca reacţie la evidenţierea, chipurile tăinuită, a dovezilor despre activarea celui de-al treilea strat de ADN uman, sub formă de triplu helix.

Referitor la posibilitatea apariţiei unui nou genotip uman, Judith Bluestone Polich scrie în Reîntoarcerea copiilor luminii despre „codurile pentru trezirea moştenirii noastre ancestrale – adică a luminii interioare – ce zac undeva ascunse în structura ADN-ului: „Noua conştienţă colectivă evoluează o dată cu revenirea individuală a memoriei despre fiinţele care suntem. De îndată ce această revizuire va atinge masa critică, se va declanşa un salt cuantic evolutiv al noii specii umane, care este îndelung aşteptată şi înzestra - specia umană spirituală, cunoscută de civilizaţiile ancestrale sub numele de copii ai luminii”.

Referitor la subiectul apariţiei unui nou genotip uman, Bluestone Polich scrie: „Codurile trezirii la moştenirea noastră ancestrală – cu alte cuvinte, lumina interioară – ar putea fi ascunse în interiorul structurii ADN-ului”. Noua conştienţă se naşte pe măsură ce indivizii îşi recapătă amintirea despre fiinţa pe care o reprezintă. O dată cu atingerea nivelului critic al masei revizioniştilor, se va declanşa un salt evolutiv cuantic al speciei umane, ducând la apariţia mult-aşteptatului şi înzestratului model de uman spiritual, amintit de culturile antice drept copilul luminii.

Toate fiinţele vii emit lumină. Anticipând ultimele cercetări ruseşti din domeniul „geneticii undelor”, în 1920, un alt om de ştiinţă rus, Alexander Gurvich, a lansat în premieră conceptul de emisie a frecvenţelor de lumină prin intermediul „razelor mitogene” din celulele umane. Cam în aceeaşi perioadă, în Germania, Marco Bischof a publicat un material convingător, intitulat Biofotonii - lumina din celulele noastre. Prin 1974, teoria biofotonilor, emisă de savantul german Fritz-Albert Popp (biofizician la Universitatea Marburg) a confirmat ipoteza despre mitogenie, demonstrând că ADN-ul generează bioluminiscenţă. Teoria lui Popp a fost confirmată de Herbert Froelich şi de laureatul Nobel Ilya Prigogine.

În cercurile de biologie se acordă tot mai multă atenţie sistemului numit „comunicaţie cu lumină biofotonică”, esenţial în multe dintre procesele de autoreglare specifice organismelor vii. Holograma celulară corespondentă a sistemului nervos, această reţea de comunicaţie sofisticată care utilizează lumina la transferul de date, operează mult mai rapid decât sistemul nervos fizic și poate fi considerată un biocomputer cuantic în timp real (execută mai multe task-uri paralele în acelaşi timp), ceea ce permite stabilirea unei interfeţe electromagnetice directe cu mediul ambiant al individului.

Teoria rezonanţei morfice emisă de biologul Rupert Sheldrake referitor la bioluminiscenţa celulară sugerează că acest fenomen este atât personalizat, cât şi transpersonal. Cu alte cuvinte, se pare că nu doar individul uman este implantat cu receptori şi emiţători ADN, ci întreaga noastră specie este, din punct de vedere morfogenetic, organizată sub formă de reţea, exact la fel cum celulele individuale formează o entitate biologică mai extinsă - umanitatea. Această aserţiune a fost dezvoltată de o echipă de cercetători ruşi din domeniului geneticii, condusă de dr. Peter Gariaev, ale cărei descoperiri nu fac doar analogia dintre ADN şi un biocomputer holografic, ci se referă direct la un „internet biologic”, care leagă toate fiinţele umane. Multe dintre tradiţiile înţelepciunii antice se bazează pe concepte similare de percepţie a universului ca pe o fiinţă globală, inteligentă, asemănătoare unui organism biologic.

„Învăţăturile orientale ne spun că lumina vie este codificată în interiorul formei noastre”, afirmă Polich. „Conceptul străvechi despre macrocosmos văzut ca un microcosmos ne spune că lumina divină înaltă este reflectată în corpul uman. Cu alte cuvinte, umanul spiritual are codificat în sine o amprentă genetică divină”. Acest model divin, pe care Polich îl numea Adam Kadmon, potrivit tradiţiei cabalei, se mai numeşte şi corp de lumină. Corpul de lumină nu este un concept ezoteric, ci o realitate biologică, ce a dat naştere noii biochimii spirituale şi geneticii care admite încorporarea luminii depline, conştienţei unitare, la nivelul fiecărei celule a corpului.

Corpul de lumină începe să se manifeste atunci când codurile adormite ale ADN-ului sunt reactivate de energiile de torsiune, în special de undele sonore şi luminoase de vibraţie înaltă, astfel încât celulele noastre încep să recunoască lumina ca pe o sursă de energie şi s-o metabolizeze, asemenea plantelor în procesul de fotosinteză. Printre multe alte avantaje, această evoluţie celulară este responsabilă de creşterea semnificativă a metabolismului celular, ajutând la detoxifiere, rehidratare şi, în ultimă instanţă, la regenerarea corpului. În acest proces de transformare profundă, cristalele lichide din celule evoluează de la structura primitivă, cubică sau hexagonală, din ţesuturile umane obişnuite, la ceea ce am numit tetrahedroane stelare. Această modificare structurală este extrem de consecventă. Unghiurile legăturilor hidrogenate din moleculele de apă se măresc şi devin tetrahedroane intercalate, astfel încât ele pot susţine mai multă lumină sau energie fotonică, rezultată parţial din însăşi expansionarea legăturilor hidrogenate. Aceste structuri, ce formează o matrice lichidă a noului sânge şi ţesuturi, seamănă cu steaua tridimensională a lui David sau cu merkabele moleculare.

Merkabah este un vechi concept din cabală, care înseamnă „vehicul de lumină”. Acest lucru explică confuzia creată adesea în jurul conceptului merkabah, considerată a fi un fel de navetă spaţială. Ironia face ca merkabah să fie într-adevăr o formă de vehicul spaţial, însă este vorba despre corpul individual de lumină, activat genetic. După Barbara Marciniak, merkabah simbolizează fiinţa umană complet eliberată. Corpul de lumină este corpul care a trecut prin mutaţia totală a speciei. El poate jongla cu realităţile prin schimbarea perspectivei de conştienţă, la fel cum sunt schimbate canalele TV cu telecomanda. Similar, Taschira Tachi-ren, în lucrarea Ce este corpul de lumină, descrie merkabah ca pe o structură cristalină luminoasă, ce permite transcenderea spaţiului, timpului, dimensiunilor şi integrarea lor în totalitatea sinelui”.

Corpul de lumină rezultă din şi operează prin întruparea luminii sau a conştienţei înalte. El reprezintă rezultatul natural al evoluţiei spre iluminare, care are loc, după multe indicii, la scară planetară. Din această perspectivă, poate că nu există un fenomen de ascensiune, ci mai curând o descindere a luminii în formă fizică. Corpul de lumină poate fi literalmente acea navetă spaţială care ne permite călătoria spre stele. Tachi-ren vede evoluţia corpului de lumină ca pe un element în cadrul unui proces mult mai extins, prin care toate planurile şi dimensiunile revin înapoi la sursa acestui univers, iar acesta, la rândul lui, se contopeşte cu alte sisteme-sursă şi tot aşa, până la contopirea lor în Unic. Oricum am defini reîntoarcerea acasă, corpul de lumină este vehiculul care duce acolo.



vineri, 6 mai 2016

Biologia iluminării + documentar (RO)




BIOLOGIA ILUMINĂRII


Evoluţia de la conştienţa umană la cea divină implică existenţa dualităţii moştenire karmică/boală, la nivel celular şi atomic. Multe dintre miile de referiri la aşa-zisele vindecări miraculoase demonstrează impactul conştienţei asupra stării de bine fizic, emoţional, mental şi spiritual. Medicina care tratează ansamblul minte-corp, fiind suficient de validată pentru a fi predată în şcolile actuale de medicină, oferă dovezi suplimentare despre abilitatea noastră de a ne vindeca singuri. Mergând mai departe, cercetările biologului molecular Bruce Lipton arată faptul că oamenii îşi pot modifica singuri ADN-ul şi pot depăşi riscul unor boli incurabile prin simpla modificare a stării de conştienţă.

Deepak Chopra a remarcat că „există o profundă asemănare între gând şi foton”. Un foton este o particulă sau o cuantă de energie sau radiaţie electromagnetică. El presupune că există o legătură între gând şi lumină. În multe dintre tradiţiile şamanice, gândul (intenţia) este considerat o formă sau o funcţie a luminii de dimensiune înaltă. Mintea este „o energie a iluminării, generatoare de impuls pentru apariţia unei idei sau forme gând ce se transmite sau recepţionează” scria Alice Bailey. Energia minţii poate materializa pe baza unei raze de lumină. Urmărind firul acestei raţiuni, ne putem imagina că suntem nu doar „lumină condensată în forme” (pentru a-l cita pe dr. Richard Gerber) ci şi „forme-gând materializate”.

A privi corpul uman ca pe o formă-gând condensată în materie pare bizar la prima vedere dar, într-o ultimă analiză, ajunge să fie profund înălţător. Specialişti în fizica cuantică au demonstrat în repetate rânduri că un savant influenţează rezultatul unui experiment prin simpla lui observare, constatare unanim acceptată de comunităţile ştiinţifice sub numele de Principiul Heisenberg al incertitudinii. Şi mai uimitoare este descoperirea care revoluţionează o paradigmă, scoţând în evidenţă dualitatea particulă-undă: probabilitatea ca un om de ştiinţă să creeze efectiv particulele cuantice observate, care în stadiul preexistent observării păreau să existe doar sub formă ondulatorie. Din această informaţie transpare un adevăr fundamental: conştienţa creează. Ca fiinţe umane dăruite cu liber arbitru, ne putem folosi puterea conştienţei pentru a ne re-crea realitatea cu un corp, minte şi spirit eliberate de boală, dar fără a ne limita la atât. Am subliniat cuvântul a re-crea deoarece, în mod evident, deja suntem locuitorii unei creaţii. Lumea, aşa cum o cunoaştem, se bazează pe o conştienţă duală, care se consideră separată de rest, inclusiv de întreg sau de Mintea lui Dumnezeu, cea care a dat naştere universului atât de des experimentat de oameni sub forma unui câmp de bătălie dintre bine şi rău, lumină şi întuneric, greşit şi corect, noi şi ceilalţi.

Dualitatea nu este însă o simplă filozofie; este şi o stare fizică de bine. Atomii care stau la baza alcătuirii celulelor noastre sunt încărcaţi cu sarcini pozitive şi negative, a căror opoziţie susţine structurile anumitor forme de viaţă. Bruce Lipton a ales fraza „biologia conştienţei” pentru a sintetiza ideea revoluţionară că organismele vii, inclusiv oamenii, ar fi de fapt forme-gând maleabile şi nu doar formaţiuni apărute empiric. Cu alte cuvinte, dintr-o perspectivă cuantică, noi suntem în esenţă nişte unde a căror coerenţă generează particule printr-un act de conştienţă. Modificându-ne nivelul de conştienţă, ne schimbăm atât forma, cât şi funcţiile fizice.

Vindecarea presupune refacerea întregului. Vindecarea duce la unitate şi iluminare şi implică o acordare care în acest context ar trebui citită ca „menită întregirii”. Într-o lume în care gândul creează şi biologia este un produs al conştienţei (şi nu invers) mintea capătă puterea de a crea o nouă biologie, una care nu se mai bazează pe dualitate, ci pe principiile unităţii şi armoniei.

Iluminarea înseamnă înălţarea conştiinţei şi umplerea cu lumină a sufletului, până la punctul de a deveni lumina însăşi. Adevărata iluminare urmează calea măiestriei individuale conştiente care, prin definiţie, are ca rezultat crearea unui corp de lumină stabilizat. Corpul de lumină sau corpul sufletesc este un vehicul fizic echilibrat şi armonios „trinitar”, care a depăşit dualitatea, karma şi boala de la nivelele celulare şi atomice. Putem conceptualiza actuala tranziţie evolutivă a ADN-ului speciei noastre ca pe o trecere de la „sistemul de operare” în cod binar la unul „trinitar” bazat pe energetica unui tetrahedron triplu suprapus. Am putea merge chiar mai departe, afirmând că oamenii evoluează de la biologie la „triologie”. În această perspectivă, este foarte interesant faptul că unele comunităţi ştiinţifice alternative au făcut aluzii referitoare la cercetări asupra spiralei a treia din ADN, a cărei activare a fost observată la mulţi oameni.

Un mod de a înţelege metamorfozarea unei fiziologii unificate pe bază de lumină este observarea particulei cuantice cunoscută sub numele de pozitron. Acesta este compus dintr-un electron cu sarcină negativă şi un pozitron cu sarcină pozitivă. Pozitronul este un exemplu perfect de dualitate. El oferă un minunat exemplu de creaţie a corpului de lumină. De vreme ce electronii şi pozitronii sunt particule de semn opus, după combinarea lor în pozitron se anulează imediat reciproc şi se divid în două cuante de lumină (fotoni). Astfel, dintr-un dualism preexistent e creat un al treilea element, stabil şi unificat, care nu este nici pozitiv nici negativ.

Electronul fiind unitatea de bază a activării, adică a vieţii, declanşează transmutarea pozitronului, adică karma. Contrar concepţiei populare, karma n-are nimic de-a face cu pedeapsa şi răsplata. Există ca o componentă a sistemului de operare binar, specific universului nostru holografic, cu scopul de a ne învăţa responsabilitatea pentru propriile creaţii - iar totalitatea lucrurilor a căror experienţă o trăim sunt propriile noastre creaţii. Dacă creaţiile ajung să fie discordante în raport cu Sursa, ele se manifestă sub forma dizarmoniei numită boală. Este un proces care se aplică nu numai indivizilor, ci şi unor întregi civilizaţii. În ambele cazuri, boala, considerată a fi o criză, serveşte simultan ca stimul pentru transformare şi transcendenţă.

Pe măsură ce ne ridicăm nivelul de conştienţă şi ne activăm corpul de lumină, realizăm că suntem propriii creatori, creaţi sau autocreaţi după chipul şi asemănarea unicului Creator. Într-adevăr, deoarece într-o hologramă partea conţine întregul, noi suntem unicul Creator. Învăţând această lecţie, ne întoarcem la unitatea de conştienţă, stăpânind fizicalitatea. Cu alte cuvinte, realizăm iluminarea o dată cu descinderea luminii sufletului într-un corp sufletesc sau divin, vindecat de dualitate şi eliberat din ciclul instrucţiei karmice.

În zilele noastre există diferite tehnici de înlesnire a adaptării la noi forme de gândire şi la structurile biologice corespondente lor, denumite „forme-gând”. De-a lungul secolelor, au fost dezvoltate mai multe modalităţi de a ajuta evoluţia omului spiritual (Potirul sacru – Holy Grail) care există în fiecare din noi sub formă de potenţial genetic. Un exemplu excelent din antichitate este alchimia. Etimologic, termenul provine din limba arabă – al khame (întunecimea) şi poate fi definit ca ştiinţa de a crea lumină din întuneric. Scopul real al alchimiei nu este de a transforma plumbul în aur, ci biologia umană într-o fiziologie a luminii de aur. Cu alte cuvinte, obiectivul primordial al alchimiei este iluminarea bio-spirituală sau crearea a ceea ce s-a numit corp de lumină. În ultima vreme apar tot mai multe tehnici pentru activarea corpului de lumină.

După cum arată Gregg Braden în Codul lui Dumnezeu, ADN-ul, prin natura lui preponderent sacră, poate constitui un principiu unificator pentru umanitate, capabil să aducă pace şi armonie unei populaţii planetare ce trebuie să decidă între a sucomba în faţa crizei sau a accepta ocazia unei schimbări, anume că ne putem activa ADN-ul pentru a ne extinde perspectivele asupra lumii, iar în acest proces, evoluţia unei biologii fondate pe o conştienţă unitară este un adevărat dar divin la o răscruce istorică în care, pentru a o cita pe Barbara M. Hubbard, „trebuie să alegem între o evoluţie conştientă şi dispariţia, prin folosirea greşită a puterilor noastre”.

Metoda regeneticii tratează un set de trei activări integrate ale ADN-ului care formează împreună precondiţionarea ener-genetică pentru evoluţia corpului de lumină. Prima, potenţarea, activează ADN-ul pentru a recabla câmpurile electromagnetice ale corpului, resetând tiparul bioenergetic uman sub forma unui circuit infinit, bazat pe numărul alchimic transformator 8. ADN-ul a fost comparat cu o antenă de legătură a umanităţii cu Sursa, a cărei capacitate de recepţie poate fi ecranată de toxicitate şi traume. Potenţarea activează ADN-ul, pentru a declanşa eliminarea acestei toxicităţi şi traume, stabilind o conexiune mai clară, printr-o mai bună rezonanţă cu frecvenţa iubirii necondiţionate, emanată sub forma unor spirale de sunet şi intenţie (lumină) emanate din dimensiunile înalte ale Soarelui vindecător din Centrul galactic. Potenţarea acordează ADN-ul la energia primară de torsiune a Sursei.

Ca investigator al mitologiei, William Henry ne aminteşte că „Soarele vindecător răsare în noi numai atunci când ne aliniem în echilibru cu energiile sale... Concepând prezenţa acestor energii vindecătoare ne putem acorda la ele. Putem realiza orice concepem”. Aş mai adăuga că plasarea noastră în echilibru cu Soarele vindecător nu se poate face doar prin simpla contemplare interioară, ci mai întâi şi mai ales prin adoptarea unei atitudini de iubire necondiţionată.

Boala prin care mi-a fost inspirată metoda regeneticii are legătură cu sindromul oboselii cronice, sensibilitatea la chimicale şi fibromialgia, şi a fost agravată de toxicitate şi traume în urma unei serii de hepatite şi vaccinuri contra febrei galbene primite în primăvara anului 1995. După ani de suferinţă şi de testare a unor terapii costisitoare şi ineficiente, ideea salvatoare mi-a venit după ce am realizat că dac-aş putea cumva să mă resetez la nivel genetic, simptomele debilităţii s-ar putea rezolva de la sine. M-am trezit urmând calea aceasta după lectura unei cărţi tulburătoare a lui Leonard Horowitz, Virusuri emergente. Bazându-şi afirmaţiile pe cercetări meticuloase, dr. Horowitz demonstrează că vaccinurile sunt cauza principală a unei varietăţi de boli autoimune, printre care şi SIDA. În lucrarea Coduri vindecătoare pentru apocalipsa biologică, în care tema principală este utilizarea sunetului în vindecarea corpului fizic, prin restaurarea integrităţii sale genetice, el descrie semnificaţia războiului rece biologic organizat de instituţiile medicale împotriva unei populaţii ignorante în acest domeniu.

Sunetele speciale pentru restaurarea integrităţii genetice derivă din străvechea scală de solfegii. Această scală primară de 6 note, „pierdută” în mod dubios de Biserica Romană în secolul al XVII-lea, pe timpul papei Ioan, a fost recent redescoperită de dr. Joseph Puleo, după cum a descris-o în Coduri vindecătoare. Aici trebuie să subliniez faptul că toate cele trei activări ale ADN–ului din cadrul metodei regeneticii utilizează scala de solfegii, despre care unii cred că este setul sacru de şase note, cu ajutorul căruia a modelat Creatorul lumea în tot atâtea zile. Metoda potenţării utilizează mai ales nota „mi”, cu frecvenţa de 528 Hz, folosită la repararea unor defecte genetice de unii specialişti de vârf din domeniul biologiei moleculare.

După ce i-am descoperit pe Horowitz şi Puleo, am mai avut norocul să dau peste o altă carte, care m-a ajutat să realizez scopul covârşitor al potenţialului uman: Şarpele cosmic şi originile cunoaşterii, scrisă de antropologul francez, Jeremy Narby. Şarpele cosmic este o explorare a ADN–ului din perspectivă şamanică, și arată modul în care poate fi utilizat sunetul la stimularea unui mecanism genetic de autoregenerare. Intrigat şi suficient de disperat pentru a mă cufunda în acest subiect, am aflat că puterea sunetului de a activa ADN–ul a fost recent demonstrată de grupul lui Gariaev din Rusia. Dr. Peter Gariaev şi echipa lui strălucită de geneticieni şi lingvişti au dovedit că ADN-ul deteriorat poate fi vindecat fără divizarea fizică a genelor, prin simpla lor imersare într-un mediu de unde radio-luminoase, codificate după modelul frecvenţelor limbajului uman. Potrivit cercetărilor lui Gariaev, ADN-ul nu este doar un simplu ansamblu de proteine, deoarece el stochează şi comunică date într-o manieră fără îndoială lingvistică. Echipa sa a descoperit că, din motive practice, alcătuirea codului genetic conţinut de ADN-ul rezidual sau potenţial este similară cu regulile de bază ale limbajelor umane. Pentru a dovedi acest fapt, au fost comparate sintaxele, semantica şi gramatica dintre aceste limbaje şi ADN. S-a descoperit că secvenţele alcaline ale ADN-ului potenţial imită îndeaproape regulile comunicării lingvistice. Acest lucru sugerează că multe limbaje umane nu au apărut aleatoriu, după cum se crede, ci reflectă similarităţile noastre genetice. Completate de revoluţionara descoperire a lui Gregg Braden, anume că numele lui Dumnezeu scris în ebraica veche este alcătuit exact din literele elementelor chimice care alcătuiesc codul ADN - hidrogen, azot, oxigen şi carbon, cercetările lui Gariaev dau odată în plus un suport ştiinţific afirmaţiei biblice că la început a fost CUVÂNTUL!

Gariaev şi colegii săi s-au mai ocupat şi de comportamentul electromagnetic neobişnuit al ADN-ului. Ei au ajuns la concluzia că cromozomii vii funcţionează ca nişte biocomputere holografice, alimentate de propria radiaţie laser a ADN-ului. Echipa lui Gariaev a modulat anumite frecvenţe lingvistice printr-un laser. Cu ajutorul acestei tehnologii de modulare a limbajului codurilor în unde radio-luminoase s-a observat că ele erau capabile nu doar să vindece cromozomii deterioraţi, ci şi să regenereze glandele endocrine la animale, să stimuleze refacerea danturii la oamenii adulţi şi chiar să realizeze cu succes transmutaţii genetice. Uimitor, rezultatele lor erau similare cu cele obţinute de dr. Yu Dzang Kangeng, primul care a folosit energia de torsiune pentru a alcătui o hartă a secvenţelor ADN ale organismelor. Codificând undele radio-luminoase după modelul frecvenţelor limbajelor umane în scopul rescrierii ADN-ului, spre deosebire de manipularea genetică, echipa lui Gariaev a transformat literalmente, în condiţii de laborator, embrioni de broască în embrioni sănătoşi de salamandre. În felul acesta, s-a obţinut o metamorfoză lipsită de efecte secundare, specifice manipulării genelor izolate.

Horowitz ne atenţionează că „natura arbitrară şi riscantă a metodei divizării genelor a fost, din nefericire, ascunsă publicului”. În terapia genetică, cercetătorii nu pot prevedea cu exactitate comportamentul unui anumit cromozom într-o genă modificată, existând riscul mărit de a disturba alte expresii genetice şi funcţii celulare”. Comparaţi cu modificarea organică a expresiilor genetice, care se poate realiza prin simpla aplicare a vibraţiei şi limbajului (sau a sunetului, intenţiei sau cuvintelor) asupra ADN-ului. Experimentul istoric a lui Gariaev în embriogeneză arată imensul impact a ceea ce mulţi numesc „genetica undelor”, un domeniu care, spre deosebire de propaganda şi dogma actuală a biologiei moleculare, are evident un impact mai important asupra originii speciilor decât biochimia. Maeştrii spirituali au insistat mereu asupra „potenţării” prin limbaj a codului nostru genetic, de unde şi efectele vindecătoare ale rugăciunii, hipnozei, afirmaţiilor şi mantrelor. Din fericire, cercetările lui Gariaev au demonstrat pe deplin credibilitatea ştiinţifică a acestor fenomene. Cu cât este mai evoluată conştienţa individuală a vindecătorului, cu atât se reduce nevoia de mijloace mecanice.

Cheia iluminării rezidă în conştienţa umană şi nu în tehnologie. Încrederea într-o forţă exterioară nouă care să ne vindece sau să ne refacă „întregul” reprezintă în cel mai bun caz cedarea puterii personale, iar în cel mai rău caz adorarea unui zeu fals. Într-un articol parţial inspirat de metoda regeneticii intitulat „Regăsirea Sfântului Gral”, psihologii Barry şi Jane Weinhold au vehiculat cu ardoare această idee, scriind despre ceea ce numesc ei „calea tehnologiei”, opusă „căii naturii”: „Noi n-avem nimic contra tehnologiei ca atare şi credem că anumite dispozitive sunt utile pe post de factori declanşatori ai progresului. Tehnologia poate fi de folos numai dacă este creată de minţi conectate la inimi, și nu constituie în sine un instrument propice dezvoltării unei vieţi spirituale autentice. Tehnologia lipsită de conexiuni sufleteşti şi spirituale rămâne doar o cutie care ar putea da pe dinafară la un moment dat”. Dacă tehnologia devine o cale exclusivă, va încuraja dependenţa, deoarece implică nevoia oamenilor de a se baza pe un mijloc tehnic care să le deschidă orizonturile de percepţie. În loc de a da puterea iniţiaţilor angajaţi pe calea întoarcerii la Sursă prin folosirea unor unelte primitive adaptate mediului natural, calea tehnologiei va sfârşi cel mai probabil prin a lua puterea oamenilor şi a le încuraja co-dependenţa spirituală.

Cercetările lui Gariaev relevă implicaţiile mult mai extinse ale puterii nelimitate de vindecare, bazată pe conştienţa genetică umană. Echipa cercetătorilor ruşi a descoperit cum ADN-ul activat prin intermediului undelor poate manipula matricea spaţiului, producând mici găuri de vierme de natură sub-cuantică. Acestea, activate de ADN, ale căror semnături energetice sunt similare celor descoperite în culoarele Einstein-Rosen din vecinătatea găurilor negre, sunt conexiuni create între diferite zone ale multiversului, prin care pot fi transmise informaţiile în afara continuumului spaţio-temporal. Potenţialul ADN, care reglează funcţiile de auto-organizare trans-dimensionale (epigenetice), atrage prin magnetizare aceşti curenţi non-localizaţi de informaţie, iar apoi îi transmite conştienţei noastre. Grazyna Fosar şi Franz Bludorf, autorii unei excelente sinteze asupra descoperirilor lui Gariaev, intitulată Vernetzte Intelligenz (inteligenţă de tip reţea), prezintă procesul de transfer de date numit hipercomunicaţie, arătând că acesta este experimentat adesea sub formă de intuiţie sau inspiraţie.

După Fosar și Bludorf, o dată cu declanşarea hipercomunicaţiei, la nivelul ADN-ului poate fi observat un fenomen extraordinar. Ei au relatat cum Gariaev a iradiat o mostră de ADN cu o rază laser până la apariţia unui model în formă de undă pe ecranul monitorului. După extragerea mostrei ADN, modelul său electromagnetic a rămas intact. Mai multe experiențe de verificare au stabilit că timp de până la 30 de zile forma de undă continua să fie emisă de mostra absentă, menţinându-şi aparent nederanjate câmpurile energetice, care făceau ca lumina să se rotească de la sine în spirale, sub forma dublului helix îndepărtat din camera de păstrare. De atunci, acest fenomen non-localizat de curbare a luminii, datorat energiei de torsiune, a ajuns faimos sub numele de „efectul de ADN fantomă”. S-a emis teoria că undele de torsiune din afara zonei spaţio-temporale continuă să pătrundă prin găurile de vierme, activate chiar şi după îndepărtarea fizică a ADN-ului sursă. Activarea ADN, fie de la distanţă, fie prin altă metodă, poate fi astfel explicată ca transferul ener-genetic de conştienţă creativă universală, sub formă de unde de torsiune, ce stimulează rearanjarea transpozonilor din ADN activ în ADN potenţial. În schimb, ADN-ul potenţial influenţează câmpurile bioenergetice, care la rândul lor vor modifica metabolismul şi replicarea celulelor, înlesnind procesul de vindecare. Acelaşi proces al activării ADN-ului, care încurajează vindecarea prin aducerea de mai multă lumină de torsiune în celule, avansează prin definiţie ideea de iluminare. 

„Majoritatea oamenilor tind să creadă că ADN-ul creează un câmp de energie fantomă, iar acel câmp este cumva doar umbra ADN-ului”, scrie autorul şi cercetătorul ştiinţific David Wilcock, care propune o reinterpretare fascinantă: „Cred că unda este premergătoare ADN-ului. Singura explicaţie logică este aceea că energia ADN-ului fantomă este de fapt creatoarea ADN-ului. De vreme ce s-a arătat că această energie eterică de torsiune a pătruns în toată galaxia, oriunde există materii care dau naştere vieţii, curenţii subtili, spiralaţi de presiune ai acestei energii vor agrega moleculele de ADN în existenţă”.

Pe lângă propriile cercetări, intuiţia m-a condus spre teoria că o combinaţie potrivită de sunete, special acordată la câmpul electromagnetic al corpului, poate atrage un flux de energie de torsiune capabil să elimine toxinele unui vaccin şi trauma de la nivel genetic şi să recalibreze funcţionarea câmpului bioenergetic la o vibraţie mai înaltă. Am ajuns să concep câmpul electromagnetic ca pe un tipar ener-genetic individual care, prin acest proces, poate fi nu doar resetat ca o siguranţă arsă, ci şi transmutat. Am numit această abordare a activării ADN-ului metoda regeneticii, după ce remodelarea potenţării electromagnetice mi-a rezolvat boala cronică şi am început să dezvolt alte activări ADN. Avantajul suplimentar al potenţării este susţinerea iluminării prin iniţierea activării corpului de lumină.


Controlul minții asupra materiei (RO)


sâmbătă, 27 februarie 2016

Ce face corpul nostru într-o zi




CE FACE CORPUL NOSTRU ÎNTR-O ZI 

Corpul uman este cea mai complexă și mai incredibilă mașinărie de pe fața pământului. Trăim într-o epocă în care aproape totul a fost descoperit și puține lucruri ne mai miră. Cu toate acestea, propriul nostru corp este încă plin de mistere și nu încetează să ne uimească. Iată doar câteva dintre lucrurile incredibile care se petrec înlăuntrul nostru în fiecare clipă.

Inima noastră pompează aproximativ 7.500 de litri de sânge într-o singură zi. Ca să ajungă la această performanță incredibilă, ea bate de 100.000 de ori zilnic. Cu cei aproape 100.000 de kilometri vase de sânge din corpul unei persoane adulte, am putea înconjura pământul de două ori și jumătate. Asta, dacă vorbim de un om obișnuit, căci pentru fiecare kilogram în plus de grăsime sau de mușchi, corpul nostru creează 14 kilometri de noi vase de sânge.

Suprafața desfășurată a plămânilor noștri este egală cu cea a unui teren de tenis. În medie, respirăm de 17.000 de ori pe zi, și facem acest lucru involuntar. Totuși, dacă vrem, ne putem opri respirația temporar. În mod normal, în cursul unei respiraţii, în aparatul respirator pătrunde o jumătate de litru de aer şi se elimină cam aceeaşi cantitate. Ţinând seama că o persoană adultă sănătoasă respiră de 16 ori pe minut, în 24 de ore sunt purtaţi prin plămâni cam 12.000 de litri de aer.

Glandele din gura noastră produc 1,5 litri de salivă pe zi. Dacă acest lucru nu s-ar întâmpla, gura noastră s-ar usca și ar fi năpădită de bacterii, iar noi n-am mai fi capabili să digerăm hrana, deoarece procesul digestiei începe în gură. De fapt, începe chiar înainte de a lua prima îmbucătură: când vedem și simțim mirosul alimentului, gura noastră produce automat mai multă salivă, pregătind astfel sistemul digestiv să treacă la treabă. Durează 6-8 ore ca hrana să treacă de stomac și 1-2 zile pentru ca procesul digestiei să fie încheiat, prin evacuarea resturilor alimentare. Dacă suntem o persoană normală (nici anorexic, nici gurmand) vom mânca cca 50 de tone de alimente pe durata întregii vieți.

Fiecare om își petrece prima jumătate de oră din viață sub forma unei singure celule. După ce a căpătat un corp perfect dezvoltat, cam 10.000 dintre cele 50 de miliarde de celule care-l alcătuiesc pot sta confortabil pe vârful unui ac. Numai o picătură de sânge conține circa 25 de milioane de celule. Celulele care ne căptușesc stomacul produc în permanență o substanță alcalină, pentru a neutraliza acidul din stomac. Dacă n-ar face asta, stomacul nostru s-ar autodigera, deoarece unii acizi ai lui sunt atât de puternici, încât pot dizolva și o lamă de ras.

Hematiile (globulele roșii ale sângelui) aleargă prin tot corpul și fac un circuit complet în mai puțin de 1 minut, ceea ce înseamnă 1.440 de drumuri zilnic, pentru a aproviziona cu oxigen toate țesuturile și organele noastre și a ne menține energia de care avem nevoie. O hematie trăiește cam 40 de zile, după care este înlocuită cu una tânără, căci ea nu se poate divide singură, deoarece nu are nucleu. Nici nu-i de mirare că hematiile au o viață atât de scurtă! Să faci 60.000 de drumuri prin tot corpul e o treabă extenuantă. În schimb, o leucocită (globula albă a sângelui) are media de viață de un an, dar dacă trebuie să lupte împotriva microbilor, viața ei se încheie după câteva ore.

Fiecare rinichi al nostru conține 1 milion de filtre minuscule, care lucrează în echipă, filtrând în medie 1,3 litri de sânge pe minut, adică 1,872 de litri pe zi, chiar dacă nu este mai mare decât un pumn. Toată cantitatea de sânge din corp trece prin rinichi de 65 de ori pe zi. Cei doi rinichi ai noștri elimină 1,5 - 2 litri de urină zilnic.

Creierul este cel mai complex și mai fascinant organ al nostru. Avem aproximativ 100 de miliarde de neuroni în creier, cam câte stele sunt în Calea Lactee. La vârsta de 6 ani, creierul nostru are deja 90% din volumul creierului unui adult, iar la 15 ani își încetează creșterea. Impulsurile nervoase călătoresc spre și de la creier cu viteza de 400 km/h, mai repede decât o mașină de curse de Formula 1. Creierul nostru lucrează fără încetare. S-a estimat că în jur de 55.000 de gânduri ne trec prin cap în fiecare zi, ceea ce înseamnă cam 40 de gânduri pe minut! Creierul nostru ia o decizie cu 7 secunde înainte ca noi să devenim conștienți de ea. Creierul și gura lucrează în echipă, pentru ca noi să putem exprima cu voce tare ceea ce gândim. Unii s-au gândit să calculeze și o medie a cuvintelor pe care le rostim într-o zi, și au ajuns la cifra de 5.000. Asta, dacă suntem femei, pentru că studiile în acest sens relevă că bărbații scot pe gură numai 2.000 de cuvinte zilnic, ceea ce înseamnă că ei, dacă n-au ceva relevant de comunicat, preferă să-și conserve energia. Și-acum, țineți-vă tari! Creierul uman rămâne conștient timp de 20 de secunde după ce posesorul lui a fost decapitat. Cine și cum a stabilit asta nu știm, dar informația există.

Ficatul nostru e atât de ocupat pe parcursul unei zile, încât e aproape imposibil să-i numărăm toate activitățile. El fabrică colesterolul, vitamina D și plasma sângelui, identifică nutrienții de care are nevoie corpul și stochează o parte dintre ei, pentru a-i folosi mai târziu. Ficatul filtrează 1,43 litri de sânge pe minut și produce cam un litru de bilă pe zi, pentru desfacerea alimentelor. Practic, ficatul este o uzină care lucrează fără pauză, zi și noapte. Mai mult, acest organ miraculos are capacitatea de a se regenera complet, chiar dacă îndepărtăm 70% din el.

De mii de ori pe zi, corpul nostru are grijă să nu facem cancer. Cancerul apare atunci când unele celule își reprogramează ADN-ul și-și schimbă metabolismul, devenind anaerobe. S-a estimat că, zilnic, câteva zeci de mii de celule o iau razna în felul acesta. Dar corpul este dotat cu inspectori –  niște enzime speciale care, ajunse la fața locului, le repară înainte ca acestea să se transforme în colonii.

Pielea este cel mai mare organ al nostru, cu o suprafață totală de circa 2 m². Ea leapădă zilnic peste 1 milion de celule moarte, pe care le înlocuiește automat, pentru ca noi să nu devenim transparenți și expuși la factorii dăunători externi. Iar dacă nu știați, aflați că noi avem pe piele aproape tot atâta păr cât are un cimpanzeu. Din fericire, în cea mai mare parte, acest păr este atât de fin, încât este invizibil. Ca fapt divers – blonzii și blondele au mai mult păr decât bruneții și brunetele.

Părul de pe cap crește cu o jumătate de milimetru pe zi. Un adult obișnuit, care nu și-a pierdut podoaba capilară, are cam 80.000 de fire de păr pe cap. Printr-o simplă înmulțire,  rezultă 50 de metri de păr care ne crește zilnic.

Cea mai mare parte a energiei noastre este eliberată prin căldură. Corpul nostru produce într-o zi o cantitate de căldură echivalentă cu 25 de becuri de 100 de wați.

În fiecare noapte, când dormim, ne lungim cu 8 milimetri. Din fericire, în ziua următoare revenim la loc, ceea ce e un lucru bun, pentru altfel ar trebui să ne cumpărăm haine noi la fiecare 6 luni și să înălțăm ușile casei la fiecare doi ani.


Testiculele unui bărbat produc în medie 10 milioane de celule spermatice pe zi. Cele care nu sunt folosite (știm noi la ce) îmbătrânesc repede, fiind dizolvate și eliminate rapid din sistem, deoarece nu conțin nutrienți folositori.

Clipim cam de 28.800 de ori pe zi, fiecare clipit durând o zecime de secundă. Acesta este un reflex de protecție, pe care corpul îl folosește pentru a menține ochii curați și umezi, fapt de o importanță crucială, având în vedere că 90% dintre informațiile pe care le procesăm zilnic sunt vizuale și că putem evalua o imagine în doar 0,01 secunde. Uimitor este și faptul că în penumbră vedem mai bine cu vederea periferică, decât la lumină.

Dar cea mai uimitoare capacitate a corpului nostru este aceea de a se regenera. Corpul nostru produce 25 de milioane de celule noi în fiecare secundă. De fapt, aproape fiecare celulă a corpului se regenerează singură, fără vreun ajutor din afara ei. Așa se face că avem un set nou de papile gustative la fiecare 10 zile, unghii noi la fiecare 6-10 luni, oase noi la fiecare 10 ani și o inimă nouă la fiecare 20 de ani.

Acum, știind toate acestea, tot ce trebuie să faceți este să aveți grijă de dumneavoastră! Iubiți-vă corpul, gândiți-vă că sunteți o minune a naturii și bucurați-vă că ați venit pe această lume.

Notă: Acest articol a fost conceput cu grijă, pe baza mai multor surse Internet, românești și străine. Totuși, dacă sesizați vreo eroare de calcul, vă rugăm să ne-o semnalați, și o vom corecta.

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.