Se afișează postările cu eticheta Sănătate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sănătate. Afișați toate postările

duminică, 4 septembrie 2016

Postul declanșează mecanismele de vindecare + VIDEO




POSTUL DECLANȘEAZĂ MECANISMELE DE VINDECARE

De-a lungul istoriei civilizaţiei umane, postul alimentar a fost învestit cu valenţe curative nu numai în ceea ce priveşte corpul fizic, ci şi spiritul, fiind un element central al majorităţii religiilor: creştinism, hinduism, budism, iudaism, islamism etc. Practica postului alimentar, spun textele antice ale omenirii, te învaţă autocontrolul total al fiinţei tale, pornind de la supunerea şi educarea senzaţiei de foame.


Orice aliment, chiar dacă este natural, lasă reziduuri în corp. Când mâncăm, organismul absoarbe ceea ce-i este necesar, după care încearcă să se debaraseze de resturi. Dar el nu poate face această eliminare în mod eficient când este constant supraîncărcat sau – aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori – când mâncarea pe care i-o oferim este greu digerabilă. Atunci, reziduurile se acumulează în diferite organe, și mai ales în intestine, unde putrezesc, devenind o sursă de dezechilibru şi boală pentru întreaga noastră fiinţă.

luni, 29 august 2016

Cele mai eficiente metode de slăbire




CELE MAI EFICIENTE METODE DE SLĂBIRE

Un astfel de titlu ne-ar putea duce cu gândul la o nouă cură drastică, ce ne va ajuta să slăbim peste noapte şi... cu efort minim. Există zeci de astfel de metode, cu nume mai mult sau mai puţin celebre, menite, chipurile, să facă să dispară în mod miraculos kilogramele în plus şi să readucă silueta mult visată. Cu toate acestea, noi produse şi metode de slăbire continuă să apară, ceea ce indică faptul că reclama lor nu este întotdeauna pe măsura rezultatelor şi că modalitatea cea mai eficientă n-a fost încă descoperită. Care este însă perspectiva justă asupra recâştigării armoniei corporale?

luni, 6 iunie 2016

Diabetul nu e, practic, o boală! + VIDEO


DIABETUL NU E, PRACTIC, O BOALĂ!
prof. dr. Roman Morar

În urmă cu câţiva ani, scriam despre DIAVIT – cel mai nou şi mai eficient tratament natural pentru diabet, inventat de prof. univ. dr. Roman Morar. Pe atunci, neobositul savant clujean dădea noi speranţe bolnavilor din România. Între timp, distinsul nostru interlocutor a ajuns la rezultate excepţionale, dar şi la concluzii uimitoare, pe care dorim să vi le împărtăşim.

D-le prof. Morar, aţi cercetat minuţios diabe­tul, iar tratamentul cu DIAVIT a salvat mii de bol­navi din ţara noastră. Care sunt concluziile ulti­me­lor dvs. studii?

În ultimii ani, am făcut mulţi paşi noi în înţe­le­ge­rea acestei boli încă necunoscute de omul mo­dern. Eu studiez diabetul din 1982, când deja aveam brevet pe Eridiarom. Tratând iniţial diareea la ani­male, am văzut că ace­laşi tratament are succes şi la oameni. Numai că au înce­put să-mi scrie pacien­ţii: „Eu am avut diaree şi mi-a trecut, mă simt foarte bine, dar având şi diabet, observ că după trata­ment mi-a scă­zut glicemia şi văd mult mai bine. Ce să fac? Ce regim să ţin? Cum pot să beneficiez în continuare, de aceste re­zul­­tate în boala dia­betică?”. Eu nu ştiam nimic despre diabet și nici nu voiam să mă ocup de această boală, care mi se părea inabor­da­bilă. „Ce facem în continua­re?”, mă tot întrebau bol­navii. Ce să le răspund? Nu puteam să-i trimit în altă par­te, să afle informaţii des­pre un produs inventat de mine! Am luat din biblio­teci cărţile despre diabet şi am început un lung stu­diu. În toate scria că dia­betul e o boală incura­bilă. „Cum Dumnezeu să fie incura­bilă, dacă oame­nii spun că se simt bine?” - mă între­bam. Atunci am lă­sat cărţile şi am pornit pe drumul cercetării. M-am dus la Endocrinologie, am găsit un om interesat de experimentul pe care voiam să-l realizez şi l-am între­bat: „Domnule, poţi îmbolnăvi animale de diabet?”. Mi-a răspuns: „Da, diabetul poate fi indus cu un anti­biotic puternic!”. În 2001, timp de un an, el a îmbol­năvit şi eu am tratat şobolani cu diabet și le-am ur­mă­rit histologic pancreasul. Ce-am constatat? După două luni de tratament natural, celulele au început să se refacă, iar după trei luni, întreg pancreasul era refă­cut! Practic, în 2001 am descoperit şi brevetat produ­sul DIAVIT, cu care tra­tăm diabetul. Aşa cum scrie şi în cererea de înre­gis­trare, este „un produs medica­men­tos vegetal, destinat prevenirii şi tratării diabe­tului”. În 2004, cercetătorii de la Harvard, lucrând pe culturi de celule, au desco­perit cam acelaşi lucru. Ei au lucrat pe celule beta; noi am lucrat direct pe ani­male şi am văzut histologic ce se întâmplă. Ulterior, după reconfir­ma­rea interna­ţio­nală a posibilităţii de regenerare a pancreasului, am prins mai mult curaj. În plus, aveam deja sute de oa­meni în observaţie, ma­jo­ritatea salvaţi de la trata­mentul alopat!

În acest timp, aţi elaborat şi un regim alimen­tar, care împreună cu tratamentul natural ajută la refacerea completă a pancreasului...

Sincer, regimul alimentar mai mult l-am dibuit... Mă tot întrebam de ce sunt atâtea boli la omul mo­dern. Modern şi bolnav! După cinci teze de doctorat experimentale, toate despre diabet (trei în medicina veterinară şi două colaborări în medicina umană), am ajuns la unele concluzii. Am pornit de la o observaţie: preotul, la înmormântare, zice în toate limbile: „Din pământ eşti, în pământ te vei întoarce”. Cum vine asta? Suntem din pământ? Spune preotul prostii? Nicidecum! De la naştere până la trecerea în nefiinţă, bunicii noştri mâncau numai roadele pământului. Nu erau pe-atunci alimente cu zeci de chimicale în ele! Din păcate, omul modern îşi sapă singur groapa, cu dinţii! Nesilit de nimeni! În dorinţa lui de a face bine, face tot mai rău! Produsele chimice nu au ce căuta în intestinul omului, pentru că nu pot fi pre­lucrate! Se spune că omul se adap­tează, dar nu-i adevărat! El este făcut perfect, este perfecţiunea întruchipată, nu poţi să-i aduci vreo modificare! Şi nu s-a schimbat deloc de când e pe pă­mânt! Dar progresul le ia oamenilor minţile! De dra­gul banului se iscă conflicte şi răz­boaie, pentru că industria de armament aduce profi­turi uria­şe! La fel face şi industria de medicamente: la prima vedere, lumea crede că specialiştii lucrează să găseas­că noi leacuri pentru bolile omenirii, dar ei mai multe suferinţe produc, din cauza toxicităţii şi efectelor secundare date de medicamentele chimice! De dragul banului, tre­buie să producă ceva! Socie­tatea „de consum” în care trăim e dis­truc­tivă pentru om! Otră­veşte lumea cu bună ştiinţă, singu­rul scop fiind pro­fitul!

Celule pancreatice văzute la microscop, înainte și după tratamentul cu DIAVIT

Atunci, ce ar trebui să facem? Să devenim vege­tarieni cu toţii?

În urmă cu peste 40 de ani, am participat la deschiderea Insti­tutului Oncologic din Cluj şi nu existau copii cu cancer, nici de sto­mac, nici de colon! Acum nu mai încap în spi­tale! O adevărată tra­gedie, la care asistăm nepăsători! Cum a ajuns ţara noastră fruntaşă în Europa la acci­dente vasculare, cancer şi obezitate? Avem cel mai fertil pământ, dar zace nelu­crat! Fructele, legumele şi zarzavaturile autoh­tone ne pot salva, dar cineva trebuie să le producă, iar populaţia să le consume! Mă crucesc să văd că, în diabet, se scot fructele din alimentaţie. De ce? Pentru că sunt dulci? Astfel se limitează aportul de vitamine şi săruri minerale din organism, iar ele au un rol esenţial în menţinerea elasticităţii vaselor sanguine şi în buna funcţionare a organismului!
Îmi spunea o doamnă că a făcut trei operaţii pe cord şi am întrebat-o: „Câte fructe mâncaţi dvs. zil­nic?”. „Nu mănânc deloc”. „Păi, cine vreţi să vă ţină cordul sănătos, dacă nu mâncaţi fructe?” În mediul rural, părinţii şi bunicii noştri adunau fructele de sezon şi le mâncau! Fără fructe în alimentaţie, va­sele de sânge îşi pierd elasticitatea, ne creşte tensiu­nea arterială, apoi vasele mici se sparg în creier, ochi, cord, rinichi, extremităţi, în organele sexuale şi ficat... acestea fiind cele mai vascularizate organe din orga­nism! Exact acele organele unde apar şi „efectele se­cundare” ale diabetului! Dacă vrem să fim o naţie sănătoasă, trebuie să ne trezim şi să ne întoarcem la agricultura tradiţională, care ne poate salva.

Să înţelegem că fructele dulci pot ameliora efectele diabetului?

Bineînţeles! Dar schimbarea alimentaţiei după ani întregi în care ne-am hrănit cu chimicale nu ne va vindeca pancreasul. Se impune şi un tratament adecvat! A trata înseamnă a ameliora, a îmbunătăţi starea de sănătate a unui om. Dar în cărţi scrie că diabetul este boală incurabilă! Eu nu pot să cred şi să înţeleg asta, exceptându-i pe oamenii care trăiesc pentru a mânca şi atât! Eu am introdus obligatoriu în dieta diabetică fruc­tele dulci: struguri, mere, prune, pere, banane etc., indiferent cât sunt de dulci (deocamdată, nu sunt făcute de om!) cel puţin 0,5 kg zilnic, şi tot atâtea salate de crudităţi şi zarzavaturi, unde pe primul loc sunt cruciferele (varza cu familia ei). Apropo de salate: aproape un milion de români merg anual în Grecia, la mare, şi probabil tot atâţia în Turcia. Se bronzează şi vin acasă fericiţi! Dar oare niciunul nu vede că la fiecare masă sunt 10-15 feluri de salate de crudităţi? Nu suntem deloc recep­tivi la normalitate şi nu copiem obiceiurile sănătoase! Însă vitaminele şi sărurile minerale le luăm doar din aceste două grupe de alimente! Cine nu le consumă sigur ajunge bolnav!

Referitor la medicamentele antidiabetice mo­derne, aţi sesizat efecte terapeutice notabile în trata­mentul diabeticilor?

În 1997 s-a tradus în limba română o carte im­por­tantă, care se scrie poate o dată la 20 de ani: „Fi­zio­logia umană şi mecanismele bolilor”, de americanul Ar­thur G. Guyton, Editura Amaltea. În capi­tolul despre tratamentul diabetului se abordează tera­pia cu insulină, dieta, legătura dintre diabet şi obezitate. Se menţionează că „boala poate fi con­tro­lată prin simpla scădere ponderală”, că legătura din­tre tratament şi arterioscleroză este o anomalie a me­ta­bolismului lipidic şi, practic, se încheie cu coma dia­betică. Nu scrie nimic despre diabet de tip I şi diabet de tip II. De fapt, se înțelege că există diabet şi atât! Tratamentul se face diferit: cu insulină la copii şi tineri, cu tablete la adulţi şi vârstnici, iar în ultima fază se apelează tot la insulină! Dar şi tra­tamentul cu insulină ridică probleme! Ştiţi ce se în­tâm­plă? Există trei tipuri de insulină: insulină ra­pidă - care iese din organism în 6-8 ore, insulină len­tă - care se elimină din organism în 18-20 de ore şi Lantus - care ajunge în 3 ore la valoare maximă şi după 24 de ore e tot acolo (aceasta se foloseşte cel mai mult, mai ales la copii). Nu-i deloc normal, fiind­că organis­mul nu trebuie „scăldat” în insulină. La un om nor­mal, care mănâncă de trei ori pe zi, insulina este acti­vă în organism 2-4-6 ore, nu 24 din 24! Ce fac ceilalţi hormoni? Intră în concediu de odihnă? Ne­norocirea e că acest Lantus, după 24 de ore e tot în organismul bolnavului, care-şi face altă injecţie, că aşa i-a recomandat medicul. Ziua urmă­toare la fel, şi tot aşa, insulina se cumulează şi ajunge la valori foarte mari, ceea ce este periculos. Cât supravieţuieşte omul în felul acesta?
În boala diabetică există şi perioade în care orga­nis­mul îşi revine de la sine (aşa-zisa remisie), când glicemia se stabilizează la valoarea normală sau este aproape de normal. Dar în cărţile de medicină scrie aşa: „În timpul remisiei, este important să nu se oprească administrarea insulinei”. Cum vine asta? Mai departe, scrie aşa: „Ţinta terapeutică în remi­sie este păstrarea funcţiei celulelor beta pancrea­tice”. Cum păstrăm funcţia lor, când de fapt le blocăm? N-ar fi mai logic să oprim tratamentul cu insu­lină? Aflăm că insulina „protejează”, şi pancrea­sul are ne­voie de o perioadă de odihnă! Păi dacă nu lăsăm pan­creasul să producă insulină, nici n-o s-o mai facă vreo­dată, pentru că un organ nefolosit îşi pierde func­ţia! Nu sunt împăcat cu această abordare şi mă deran­jează mult că din tratamentul cu insulină nu putem scoate acest Lantus! Din cauza acestui tip de medicamente apar situaţii în care copiii fac hipo­gli­cemie – mama unui copil de 6 ani mi-a spus că i-a găsit insulinemia 87, când trebuia să fie maximum 20!

Ce înseamnă acest lucru? Că tratamentul dia­betului este greşit?

Vă spuneam că în cărţile de medicină scrie că diabetul este o boală incurabilă... Atunci, despre ce tratament poate fi vorba? Nu poate să afirme nimeni că tratamentul care se face azi, mai ales cu tablete, tratează diabetul. Din contră, îi înfundă mai rău pe bieţii bolnavi, pentru că Metformina (substanţă larg folosită la noi în ţară, în Agenda Medicală având 27 de denumiri comerciale) afectează funcţia renală și funcţia hepatică şi provoacă greaţă, vărsături, dureri ab­dominale, flatulenţă, scădere în greutate, diaree. Mai contează atunci că-i şi hipoglicemiant? Păi dacă unui om îi produci diaree, nici nu trebuie să-i faci altceva! Îl termini! Toate celelalte substanţe folosite în diabet sunt cam pe acelaşi calapod; doar numele-i schimbat! Sunt şi medicamente foarte scumpe, de exemplu Actos, care costă 200 de lei cutia cu 28 de comprimate şi conţine pioglitazonă, o substanţă despre care se ştie că agravează diabetul zaharat! Sunt convins că mulţi diabetici îl folosesc, totuşi! În diabet, doar tratamentul cu insulină este singurul care se apropie cât de cât de normal...

Pe ce vă bazaţi afirmaţiile?

În primul rând, pe cercetări experimentale prin care am demonstrat, încă din 2001, că insulele Lan­gerhans din pancreas şi celulele care îl formează se refac (Brevetul nr. 121369)! Apoi, mă bazez pe cele cinci teze de doctorat care au avut ca temă su­biecte din diabetul experimental. Rezultatul unei teze a fost publicat integral în Handbook of Type 1 Dia­betes - Mellitus, Etiology, Diagnosis and Treatment, NY 2010, pag. 491-501, ca noutate abso­lută! De asemenea, ne bazăm pe experienţele făcute pe animale, cu rezultate publicate începând din 1990, când am observat efectul hipoglicemiant al ERIDIA­ROM-ului pe purcei, pe miei şi pe iepuri. Apoi, pe abordarea originală în prevenirea acestei boli, prin schim­barea completă a regimului ali­men­tar şi inter­zicerea alimentelor industriale. Nu în ultimul rând, îmi sprijin afirmaţiile pe rezul­tatele obţinute de miile de oameni de toate vârstele, cărora, dacă respec­tă indi­caţiile şi urmează tratamen­tul natural, li se refac celu­lele pan­creasului şi se simt foarte bine.

D-le profesor, sunt foarte inte­resante obser­vaţiile dvs. ştiinţifice, dar cred că vă veţi pune în cap toţi medicii care tratează dia­betul!

Ştiu, dar pot să trăiesc cu gândul ăsta. Ştiţi vor­ba aceea: „Nimeni nu-i profet în ţara lui!” Me­dicina alopată ar trebui să aibă o altă abordare: să prevină apariţia acestei boli, nu să-i trateze efectele cu substanţe chimice, care pe de o parte repară cât de cât, dar pe alte zeci de căi mai mult strică echi­librul organismului.

Nouă, oamenilor „moderni”, în ce situaţii ne creşte glicemia?

Stresul de zi cu zi, de la şcoală sau de la serviciu, ne creşte glicemia. Consumul de dulciuri industriale, vaccinurile, anticoncepţionalele, tratamen­tele cu corticoizi şi multe altele sunt surse de creştere a glicemiei! Lipsa mişcării, dar şi banala febră ne mă­reşte glicemia! Din păcate, am acumulat multe obi­ceiuri proaste! Eu le dau oamenilor două pagini pe care sunt scrise toate substanţele şi obiceiurile care mă­resc glicemia. Dintre ele, cel mai periculos e să mâncăm seara târziu sau noaptea - obicei prost, do­bândit după ce s-a „obosit” toată ziua la televizor. Pe părinţii noştri îi oboseau sapa şi coasa, dar mâncau dimineaţa bine, că plecau la hotar. Acum, cine mai mănâncă dimineaţa? Toţi merg direct la serviciu! Ajunge omul seara acasă, pe la ora 21, şi abia atunci mănâncă! Când merge la medic, îl găseşte cu glicemie crescută... Mâine, poimâine la fel, şi tot aşa... până ajunge la diabet!
A venit o doamnă nevăzătoare la mine... Avea am­putate laba piciorului drept şi degetul mare de la pi­ciorul stâng. Picior diabetic, din cauza unor glicemii foarte mari... Am întrebat-o: „De când aveţi diabet?” „Din '80”. „Şi cu ce v-aţi tratat?” „Cu antidiabetice orale.” „La ce oră mâncaţi seara?” „Pe la 21-22. Dar de ce mă întrebaţi? Nu m-a întrebat nimeni asta!”. Deci ea şi-a tratat glicemia necores­punzător şi mult prea târziu, pentru a-şi păstra vede­rea şi picioarele...
Glicemia poate creşte dintr-o mie de cauze. Dar nu înseamnă că ai diabet dacă glicemia este ridicată! La fel se întâmplă cu adrenalina: face cineva un acci­dent de maşină şi trei zile are glicemia mare. Dacă-l vede un medic şi-i face analize, gata, zice că are dia­bet! Nu-i deloc aşa! Sedentarismul, stresul, adrena­lina, spitalizarea, tratamentul cu cortizon şi corti­coizi, intervenţiile chirurgicale măresc glicemia. La unele vaccinuri, reacţia firească postvaccinală este febra, iar temperatura crescută măreşte glicemia. Orice stres al organismului creşte glicemia! Consta­tăm variaţii ale glicemiei timp de 3 zile şi-i spunem omului că are diabet? Aşa abordăm noi diabetul?

Cifrele statistice sunt alarmante: există peste 1.500.000 de români diabetici. Se va putea preveni în viitor această maladie?

Nouă ne lipseşte educaţia, care trebuie începută cu copiii de la grădiniţă: ei ar trebui să cunoască toate fructele şi să le consume conştient, să ştie că sunt bune pentru sănătate! Educaţia în sănătate ar trebui in­trodusă în şcoli şi licee, astfel încât tineretul să conştientizeze beneficiile alimentaţiei sănătoase şi ale unui stil de viaţă cât mai apropiat de natură, iar viitoarele mame să afle că în timpul sarcinii trebuie să consume fructe şi legume crude, dacă vor să aibă un copil sănătos! Poate așa, tinerii vor renunţa la fast-food şi la alimentele industriale, care conţin chimicale. Dacă aş putea, aş impune obliga­tivitatea ca pe toate mesele din restaurante şi cantine să fie fructe!
Industria alimentară moder­nă permite folosirea a peste 3000 de aditivi alimentari în procesul de preparare a alimentelor - substanţe chimice considerate nedăunătoare pentru organismul uman. Oare chiar aşa să fie? Aditivii alimentari, co­loranţii, îndulcitorii, pigmenţii, aro­mele artificiale, ni­tra­ţii, nitriţii, con­servanţii, acidi­fianţii, emulsi­fi­cato­rii care menţin consistenţa pro­du­se­lor, agenţii de coacere, de îngro­şare, de înălbire, de afânare etc. pătrund în organism prin alimente preambalate şi uşor de preparat. Dar ce face ficatul nostru, suprasolicitat şi obli­gat să prelu­creze aceste substanţe, din­tre care multe au poten­ţial cancerigen? Cum reac­ţio­nează organismul co­piilor, care au nevoie de vita­mine, proteine, mi­nerale şi enzime naturale pentru creştere şi dez­voltare armonioasă, dar care sunt în­do­paţi cu dul­ciuri in­dus­triale de la cea mai fragedă vârstă? Ce se întâmplă cu embrionul uman, care este bombardat cu chimi­calele din hrana viitoarei mă­mici? Practic, aceste substanţe le ingerăm direct; dar lista poate continua cu hormonii folosiţi în creşterea plantelor şi anima­lelor (ca stimulatori), cu hormonii folosiţi ca erbicide, care sunt absorbiţi pasiv de planta erbici­dată, ajung în organismul fragil al bebe­lu­şilor şi se trans­formă în disruptori hormo­nali. Şi ne mai mirăm că se nasc copii autişti sau că devin supra­ponderali, hiperactivi ori au dificultăţi de concen­trare?...
Picătura de la streaşina casei cade pe beton şi, în timp, face o scobitură care se tot adânceşte. De ce? Pen­tru că perseverează! La fel se întâmplă cu chimi­calele din alimentaţie! Tot mai frecvent constatăm că omul modern şi civilizat face boli noi, necunos­cute generaţiilor anterioare, mai necivilizate! Omul modern trebuie să fie bolnav? Atunci unde e progresul? Deschideţi radioul sau televizorul – în 5 minute eşti „vindecat” de 5 boli! Re­clame care îţi induc ideea că, pentru orice afecţiu­ne, medicina modernă are o soluţie! Dar aceste reclame nu vând altceva decât false speranţe! Abia când ajunge omul la boală îşi dă seama că nu-i chiar aşa uşor să se vindece! Nu mă mir când aud că un tânăr sportiv, un student sau un elev cade pe stadion sau pe drum, răpus de accident vascular cere­bral! Sunteţi ziarişti: faceţi anchete în şcoli, în clubu­rile sportive, printre tineri, în general. Veţi rămâne uimiţi să aflaţi că ei au înlocuit de multă vreme stru­gurii, merele, perele sau prunele, cu energizante, al­cool şi sucuri industriale! Faceţi anchete printre studenţii de la Medicină! O să vă speriaţi să vedeţi cine va ajunge să ne trateze în viitor!
Părinţii nu mai răzbesc cu munca, bunicii nu mai sunt ascultaţi! Tinerii „învaţă” de pe internet şi cred că ştiu totul! Sunt ziare în care, periodic, sunt abor­date probleme de sănătate, lucru lăudabil, dar nimeni nu spune că baza sănătăţii individuale începe cu profilaxia! Ar trebui mobili­zaţi toţi factorii implicaţi în educaţia sănătoasă a ţării, impli­caţi şi viitorii părinţi pentru nou născuţi! Copiii de grădiniţă, şcolarii şi studenţii ar trebui să aibă cursuri speciale de alimentaţie sănătoasă. Educatorii, profe­sorii, medicii de familie şi familia trebuie să pună ac­cent pe importanța hranei, pentru că un obicei deprins în copilărie se păstrează în timp, de­vine un mod de viaţă! Ce se înţelege prin alimentaţie sănătoasă? Hrană naturală, obţinută din lucratul pă­mântului: legume, fructe, zarzavaturi, ce­reale.
Al doilea lucru extrem de important în menţinerea sănătăţii este mişcarea. În şcoli, orele de educaţie fizică sunt bagatelizate, copiii aduc scutiri medicale obţinute fraudulos de părinţi, în ideea că astfel vor avea timp să se pregătească mai mult la alte obiecte de studiu, considerate mai importante. Însă un copil obez, ruşinat de propriul aspect şi cu multi­ple probleme de sănătate rezultate din excesul pon­deral nu va ajunge niciodată „olimpic”! Aţi observat că nici nu mai avem de unde alege sportivi? Pe vremuri, în orice sat era un teren de sport, se făceau competiţii între clase, sate, comune, oraşe. Sportul avea importanţa lui, în pri­mul rând pentru sănătate. Treptat, ne-am lenevit. Co­­piii sunt ocupaţi cu internetul şi televizorul, adul­­ţii cu lenea. Oamenii de vârsta a treia greşesc şi ei: „Dacă m-am pensionat, nu mai fac nimic! Mă odihnesc după o via­ţă de muncă!”. Şi chiar nu mai fac ni­mic! Vegetează în faţa televizorului! Ob­servaţi o familie de pensionari: foarte repede, soţul se îmbol­năveşte, face o pe­ri­oadă tratament şi se duce! Diabetul, obezitatea, accidentul vascular îl ucid. Pen­tru că dintr-o dată devine sedentar! Soţia face aprovi­zionarea zilnică, face curăţe­nie, spală, duce gunoiul... El doar stă. Şi ajunge bine!

Din relatările cititorilor noştri, ştim că rezul­tatele tratamentului dvs. sunt peste aşteptări... Este de ajuns o astfel de cură naturală pentru a controla dia­betul?

V-am explicat că n-am vrut să mă ocup de diabet. Am fost obligat de reacţia oa­menilor! Prac­tic, a existat o întâmplare care m-a făcut să studiez dia­betul sistematic. M-a intere­sat cu ce pot să scad gli­cemia şi cu ce pot să repar pancreasul. Elaborasem dieta antidiabe­tică, aveam deja Eridiarom-ul şi lu­cram la un nou produs din cătină. M-am întrebat: „Ce-ar fi să com­bin cele două produse?”. Aşa am ajuns la Diavit... Ex­perienţele făcute ulterior pe animale mi-au dau si­gu­ranţă. Am monitorizat apoi 50 de bolnavi volun­tari, trataţi cu Diavit, după 6 luni de la întreruperea oricărui tratament antidiabetic. Le-am cerut pacienţi­lor să-şi determine insulinemia şi peptidul C - para­metri relevanţi pentru diabet. Toţi aveau rezultate ex­celente! Până şi leziunile retiniene se amelioraseră simţitor!


Cu DIAVIT şi regim alimentar se tratează concomitent şi boala diabetică şi afecţiu­nile cauzate de aceasta?

Diabetul nu este, practic, o boală! După atâţia ani de cercetare şi mii de bolnavi trataţi doar cu die­tă şi Diavit, am ajuns la concluzia că mai de­grabă e rezultatul unei alimentaţii dezastruoase! O groază de oameni sunt afectaţi de hiperglicemie, iar urmările sunt catastrofale: amputări, orbire, obe­zi­tate, boli cardiovasculare şi alte afecţiuni asociate! Am salvat sute de oameni de la amputări cu toate că erau într-o stare destul de gravă! Alţii au scăpat de orbire! După tratament, retina îşi revine la normal, pentru că se reface elasticitatea vaselor şi edemele se retrag, deci nu e vorba de o leziune în ochi! Într-o teză de doctorat am abordat „ochiul în diabetul ex­pe­rimental” şi am multe date interesante, unele în con­tradicţie cu tratamentele oftalmologice care se fac astăzi.

La final, aveţi vreun sfat pentru cititorii noştri?

Să fie înţelepţi şi să-şi educe sănătos copiii. Dar mai ales să fie atenţi la alimentaţie, pentru că de aici ni se trage toată nenorocirea! Pe lungul drum al in­dustrializării şi al vieţii moderne, am devenit din ce în ce mai sensibili la factorii externi, pentru că sistemul imunitar, care ar trebui să se ocupe de buna funcţionare a organismului, a fost ani la rând bom­bardat cu substanţe toxice din hrană şi mediul înconju­rător, care l-au slăbit în timp. Ne luptăm cu atâtea boli auto­imune, cu alergii greu de tratat, pentru că paznicul organis­mului este otrăvit şi nu mai ştie ce să facă atunci când ne confruntăm cu infecţii, boli sau func­ţionarea deficitară a unor organe şi sisteme. Ne-am îndepărtat de poruncile divine şi ne-am pierdut per­fecţiunea! Măcar de-am avea mintea românului cea de pe urmă, să ne întoarcem la natură şi la hrana sănătoa­să, ce ne pot salva de la dezastrul bolilor ce ne copleşesc!

Sursa: aici

Interviuri cu prof.dr. Roman Morar






miercuri, 25 mai 2016

Cele patru picioare ale mesei sănătății




CELE PATRU PICIOARE ALE MESEI SĂNĂTĂȚII

Motto: Fiecare om este creatorul sănătății sau bolii sale. Buddha

S-ar putea să credeți că eu, ca medic cardiolog, îmi petrec timpul meu cu pacienții discutând chestiuni tehnice, într-un limbaj medical complicat. În realitate, cel mai mult le vorbesc despre cele patru picioare ale mesei: masa sănătății. Le explic pacienților că sănătatea lor este ca o masă. Și, întocmai ca o masă solidă, ea are patru picioare egale și solide. Iar dacă unul este mai lung sau mai scurt, masa se clatină și, în final, se rupe. Iată care sunt cele patru picioare care ne mențin sănătatea stabilă:

1. Alimentația
Primul meu sfat medical este să aibă grijă ce mănâncă. Să fie atenți la ce bagă în gură. Să-i fac pe pacienții mei cu probleme cardiace să se gândească la mâncare este primul meu pas.


De curând, am examinat abdomenul unui bărbat obez. L-am întrebat: „Ce-i asta?”, uitându-mă la burta lui imensă. A răspuns soția în locul lui: „E brânză, biscuiți, cipsuri”. Okay, mi-am spus eu, e și ăsta un progres. Apoi l-am sfătuit să elimine definitiv din alimentație preparatele de tip fast-food. La următoarea vizită pierduse deja câteva kilograme în greutate. „N-ar fi trebuit să mănânc atât de mult junk-food”, mi-a spus el. Atunci când începi să te gândești la ceea ce bagi în gură, alegerile sănătoase vin de la sine. De pildă, după ce reduci cantitatea de sare, nu după multă vreme, mâncarea de la restaurant nu ți se mai pare atât de gustoasă. Și același lucru se întâmplă cu alimentele dulci și cu porțiile uriașe pe care le comandai odată.

2. Exercițiul fizic
Studii după studii au demonstrat beneficiile exercițiului regulat. Notați că am folosit termenul „exercițiu”, nu „activitate fizică”. Exercițiul fizic este o activitate susținută, care vă face să respirați adânc și să transpirați. Am început să scriu „Exersați-vă corpul” pe panourile din cabinetul meu și pe foile de prescripții medicale. Le spun pacienților mei să considere exercițiul fizic ca pe un medicament pe care trebuie să-l ia în fiecare zi.


Fiind eu însumi un sportiv toată viața și participând la curse de biciclete, am învățat câteva secrete despre exercițiul fizic. Unul dintre ele este să alegi un tip de exercițiu fizic de care să nu trebuiască să te lași vreodată. Cei mai mulți oameni ajunși la vârsta a doua sau a treia nu vor să se supună zilnic unui program de antrenament de cazarmă. Tot în acest sens, un alt lucru pe care-l prescriu pacienților mei este să-și aloce zilnic un anumit timp pentru exersarea corpului. Aceasta însemnă că exercițiul fizic nu trebuie să fie ceva în plus, câteodată, când au timp, ci „asta-i ora mea din zi pentru sănătate”.

3. Somnul
Când îi întreb pe pacienții mei sănătoși cum dorm, toți îmi spun că își mențin un orar regulat și dorm bine. Oamenii sănătoși n-au probleme cu somnul, pentru că un somn bun este cheia sănătății. Cei care se odihnesc bine toată noaptea se duc la culcare întotdeauna la aceeași oră și nu au plasme TV în dormitor. Somnul trebuie să fie ca un medicament pe care-l iei zilnic, pentru sănătate. Foarte mulți cercetători leagă problemele cu somnul, mai ales apneea, de boli, precum hipertensiune, boli de inimă și depresii. Și tot mai mulți medici, înainte de a recomanda proceduri cardiace, întreabă pacientul și caută cauza tulburărilor de somn.

4. Atitudinea
Recent, un pacient mai vechi, cu probleme de ritm cardiac, mi-a spus la ultimului consult că i-au dispărut simptomele. Când l-am întrebat ce-a făcut diferit în acest timp, mi-a răspuns: „Am decis să-mi schimb atitudinea”. L-am întrebat ce vrea să spună cu asta. Mi-a spus: „Am abordat stresul zilnic diferit. Mi-am dat seama că supărarea și îngrijorarea mă omoară. Am început să muncesc mai puțin. Mi-am făcut timp pentru exerciții fizice și mi-am impus să văd și partea bună a lucrurilor. Cam după o lună, problema mea cu inima s-a rezolvat de la sine”.


Așadar, fiecare supărare, fiecare criză de nervi mai pune un lemn pe foc, iar în final focul mistuie totul. Nu vreau să sugerez aici că atingerea unei sănătăți mentale și a fericirii e ceva ușor. Vă spun doar că legătura creier-inimă este foarte puternică. Noi, cardiologii, nu tratăm doar o inimă fizică, ci și una umană. Și, deși medicamentele și aparatura domină specializarea medicală numită cardiologie, eu aș pune în capul listei metodelor de tratament ale inimii bunătatea, generozitatea, iertarea și iubirea.

Observați, vă rog, firul comun care leagă cele patru picioare ale mesei sănătății: fiecare necesită un plan. Credem că suntem o națiune de oameni mai norocoși decât alții. Avem acces la o abundență de alimente, la mijloace de transport rapide și la nenumărate distracții. Dar trebuie să ne facem un plan prin care să ne opunem acestui lux dăunător. Sănătatea, ca și construirea unei mese, necesită un plan de acțiune.

Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)

marți, 5 aprilie 2016

ADN-ul este influențat de cuvinte și vibrații




ADN-UL ESTE INFLUENŢAT DE CUVINTE ŞI VIBRAŢII

Cercetări ruseşti recente au găsit explicaţia unor fenomene ca intuiţie, clarviziune, autovindecări, vindecări spontane, influenţa mentalului asupra vremii etc. Grazyna Fosar şi Franz Bludorf demonstrează că ADN-ul poate fi influenţat şi reprogramat prin cuvinte, gânduri şi anumite frecvenţe. Aceste descoperiri deschid calea unui nou tip de medicină, în care ADN-ul poate fi reprogramat fără a-l secţiona şi înlocui anumite gene. Chirurgia genetică are deci un concurent redutabil! Se ştie că doar 10% din ADN-ul uman este folosit pentru a fabrica proteine. Numai această mică parte a făcut obiectul cercetărilor occidentale, deja cunoscute şi popularizate. Restul de 90% a fost considerat „material de balast”, adică fără importanţă. Cei doi cercetători ruşi au pornit însă de la ideea că natura nu este niciodată risipitoare. Ei s-au alăturat unor lingvişti şi geneticieni, hotărâţi să descopere rolul celei mai mari părţi din adenomul uman. Rezultatele şi concluziile lor sunt extraordinare pentru umanitate!

Cuvintele care vindecă

Graznya Fosar a studiat astrofizica, iar Franz Bludorf matematica şi fizica. Ulterior, ei şi-au extins cercetările în domeniul hipnozei. Cercetările lor se axează în principal pe fizica post-cuantică, geomanţie şi influenţa mediului asupra câmpurilor electromagnetice. Sunt autorii mai multor cărţi de ştiinţă popularizată şi de ştiinţe de graniţă. Rezultatele experimentelor celor doi confirmă faptul că ADN-ul uman nu este responsabil doar de alcătuirea corpului nostru, ci serveşte şi ca depozit de informaţii şi cale de comunicare. Adică un alt fel de Internet. Exact ca Internet-ul, ADN-ul nostru poate distribui informaţie în reţea, poate prelua informaţie din reţea şi poate stabili contacte cu alţi participanţi la reţea. Lingviştii ruşi au descoperit că întregul cod genetic, îndeosebi partea de 90% declarată inutilă de occidentali, respectă aceleaşi reguli folosite în toate limbile umane. Astfel, ei au comparat regulile sintactice (modul în care cuvintele formează fraze şi propoziţii), semantice (sensul cuvintelor) şi cele gramaticale de bază. Ei au descoperit că moleculele alcaline din ADN respectă regulile gramaticale obişnuite folosite în toate limbajele umane. Cu alte cuvinte, limbajele umane nu au apărut la întâmplare, ci sunt rezultatul ADN-ului.

Biofizicianul şi biologul rus Piotr Gariaev şi colegii săi au explorat de asemenea comportamentul vibraţional al ADN-ului, adică efectul anumitor frecvenţe asupra acestuia. Concluzia lor este stupefiantă: cromozomii vii funcţionează exact ca şi calculatoarele holografice/solitonice, folosind radiaţie laser generată endogen chiar în interiorul ADN-ului! Cu alte cuvinte, grupul de cercetători a reuşit să moduleze anumite vibraţii pe o rază laser, cu care a influenţat ADN-ul şi informaţia genetică. Şi, din moment ce structura ADN-ului este aceeaşi cu cea a limbajului uman, se pot folosi direct cuvinte şi propoziţii pentru a influenţa ADN-ul, nefiind nevoie de nici o decodificare.

Acest lucru a fost demonstrat experimental! ADN-ul viu (din ţesuturi, nu in vitro) reacţionează prompt la razele laser modulate prin cuvinte şi propoziţii şi chiar şi la unde radio, dacă se folosesc frecvenţele corespunzătoare. În acest fel, se explică ştiinţific de ce afirmaţiile, hipnoza şi gândirea pozitivă pot avea efecte atât de puternice asupra omului. Este deci normal şi natural ca ADN-ul să reacţioneze la limbaj. În timp ce cercetătorii occidentali extrag „chirurgical” anumite gene din lanţul ADN şi le introduc în altă parte pentru a corecta un defect genetic, ruşii lucrează entuziaşti la dispozitive care le permit să influenţeze metabolismul celular prin frecvenţe radio şi luminoase corespunzătoare şi astfel să repare defecte genetice şi să vindece anumite boli.

Grupul de cercetători al lui Gariaev a reuşit să demonstreze că, folosind această metodă, pot fi reparaţi cromozomii afectaţi de razele X. Mai mult, ei au capturat modele informaţionale dintr-un ADN şi le-au transmis altuia, în acest fel reprogramând celulele pentru un alt genom. Ei au transformat embrioni de broască în embrioni de salamandră, doar prin transmiterea modelului informaţional corespunzător! În acest fel, întreaga informaţie a fost transmisă fără vreun efect secundar de tipul celor întâlnite în practicile occidentale. Aceasta reprezintă una dintre cele mai mari revoluţii în ştiinţa medicală, care va duce cu siguranţă la transformări uluitoare! Rezultatele spectaculoase au fost obţinute doar prin folosirea vibraţiilor şi a limbajului în locul tehnicilor oarecum barbare de chirurgie moleculară. Aceste experimente arată imensul potenţial al geneticii vibraţionale, care are evident o mai mare influenţă în formarea organismelor, faţă de procesele biochimice ale secvenţelor alcaline din ADN (partea de doar 10 % din total).

Învăţătorii spirituali şi ezoterici cunosc de mii de ani faptul că corpul uman este programabil prin limbaj, cuvinte şi gând. Acum s-a demonstrat şi explicat ştiinţific acest lucru. Desigur, frecvenţa folosită trebuie să fie cea corespunzătoare. De aceea, nu oricine are succes întotdeauna sau nu obţine rezultate de aceeaşi anvergură. Omul trebuie să lucreze asupra proceselor interioare şi să obţină o anumită maturitate spirituală pentru a putea stabili o comunicare directă şi conştientă cu ADN-ul. Cercetătorii ruşi lucrează la un dispozitiv care va asigura succesul, cu condiţia folosirii frecvenţei corecte.

Fiecare îşi face propria revoluţie interioară

Un om cu o conştiinţă spirituală înaltă nu are nevoie de nici un fel de dispozitiv! El nu depinde de vreun aparat pentru a-şi reprograma ADN-ul. Fiecare dintre noi putem realiza aceasta, iar ştiinţa confirmă! Cercetătorii ruşi au descoperit că ADN-ul uman creează tipare morfologice în vid şi produce aşa-numitele „găuri de vierme” magnetice. Acestea sunt echivalentele microscopice ale celebrelor „poduri” Einstein-Rosen, care se găsesc în apropierea găurilor negre cosmice şi care fac legătura între două puncte foarte îndepărtate, un fel de scurtătură. Ele sunt ca nişte tuneluri, având capetele în diverse zone din cosmos, prin care informaţia poate fi transmisă în afara legilor spaţiului şi timpului. ADN-ul atrage astfel de informaţii din macrocosmos şi le transmite conştiinţei noastre. Este ca un rezonator multiplu, ca un aparat radio capabil să recepţioneze mai multe posturi diferite, în funcţie de frecvenţa pe care ele emit. Acest proces de hipercomunicare este extrem de eficient în starea de relaxare profundă. Stresul, grijile sau un mental hiperactiv obstrucţionează procesul şi informaţiile primite sunt distorsionate sau inutile. Natura foloseşte hipercomunicarea de milioane de ani. Omul modern cunoaşte doar o mică parte, numită intuiţie.

Un exemplu din natură: în cadrul unui muşuroi de furnici, dacă regina este separată spaţial de colonie, furnicile continuă să construiască muşuroiul conform planului iniţial. Dacă însă regina e omorâtă, întreaga activitate din colonie se opreşte. Nicio furnică nu ştie ce să mai facă. Se pare că regina transmite furnicilor ce şi cum să facă prin intermediul conştiinţei de grup, iar furnicile o ascultă orbeşte, ca şi cum nu ar avea conştiinţă proprie. Omul experimentează acest fel de hipercomunicare atunci când are o intuiţie sau o inspiraţie. Timp de mai multe zeci de luni, un bărbat de 42 de ani visa noaptea că este conectat la un sistem de informaţii de tip CD-ROM. În acest mod, cunoştinţe verificabile din domenii foarte diverse i-au fost transmise, iar el le verifica dimineaţa. O adevărata cascadă de informaţii - ca o enciclopedie! Marea majoritate a lor erau din afara sferei sale personale de cunoaştere şi atingeau detalii tehnice despre care el nu ştia nimic.

Efectul de ADN fantomă

Hipercomunicarea generează efecte spectaculoase atât în ADN, cât şi în fiinţa umană. Cercetătorii ruşi au iradiat o mostră de ADN cu lumină laser, şi pe ecranul aparatului a apărut modelul de undă care era de aşteptat. Atunci când au scos mostra de ADN, forma undei nu a dispărut, ci a continuat să existe! Mai multe experimente de acest fel au arătat că forma de undă este generată de mostra îndepărtată, al cărei câmp energetic rămâne. Acest efect a fost numit „ADN fantomă”.

„Găuri de vierme” microscopice

Cercetătorii au descoperit că energia din afara spaţiului şi timpului obişnuit continuă să „curgă” prin „găurile de vierme” activate, chiar şi după ce ADN-ul este îndepărtat din experiment. Şi în jurul oamenilor capabili de hipercomunicare s-au detectat câmpuri electromagnetice inexplicabile. Dispozitive electronice ca CD playere sau similare pot înceta să funcţioneze timp de câteva ore. Pe măsură ce câmpul electromagnetic dispare, dispozitivele revin la funcţionarea normală. Terapeuţii cunosc aceste efecte de mult timp. Cu cât atmosfera este mai încărcată iar energia mai mare, cu atât şansele ca aparatul de înregistrat să se oprească devin mai mari, iar butonarea aparatului nu-l va repune în funcţiune decât după câteva ore, atunci când energia a dispărut.

În cartea lor, Inteligenţa conectată, Grazyna Gosar şi Franz Bludorf explică aceste fenomene clar şi precis. Ei citează surse care afirmă că în trecut, umanitatea era conectată foarte strâns, la fel ca şi celelalte forme de viaţă, având o conştiinţă de grup şi acţionând ca un organism unitar. Însă, deoarece în timp au experimentat şi conştiinţa individuală, oamenii au uitat de hipercomunicare aproape în totalitate.

Conştiinţa de grup superioară

În acest moment, la nivel de umanitate, conştiinţa individuală este relativ stabilă şi se poate crea o nouă formă de conştiinţă de grup, cu adevărat superioară, în care putem avea acces la întreaga informaţie prin intermediul rezonatorului biologic prezent în fiecare celulă din corpul nostru - ADN-ul - fără să fim forţaţi sau manipulaţi de la distanţă în ceea ce priveşte informaţia în sine. Ca şi în internet, ADN-ul nostru poate să-şi transmită propriile informaţii în această vastă reţea care este VIAȚA, poate să primească informaţii din această reţea şi poate chiar să stabilească contacte directe cu alţi participanţi din reţea.

Vindecările miraculoase de la distanţă, telepatia, clarviziunea, pot fi astfel explicate cu uşurinţă şi în mod natural. De exemplu, unele animale de companie cunosc dinainte când se vor întoarce acasă stăpânii lor. Faptul poate fi interpretat prin prisma hipercomunicării şi a conştiinţei de grup. Nici o conştiinţă colectivă nu poate fi folosită la nesfârşit fără o conştiinţă individuală. Altfel, ne-am întoarce la o stare primitivă, în care instinctul de turmă ar putea fi extrem de uşor manipulat.

În acest moment, hipercomunicarea înseamnă ceva cu totul diferit: cercetătorii spun că dacă oamenii (care dispun de o conştiinţă individuală) îşi vor regăsi accesul la conştiinţa de grup, vor avea puteri de creaţie supraumane, cu care vor putea modela întreaga viaţă de pe planetă. Cert este că umanitatea se îndreaptă spre o astfel de conştiinţa de grup superioară. Se estimează că 50% din copiii care se nasc au mari probleme la şcoală. Ei sunt cunoscuţi sub numele de „copii indigo” datorită aurei lor de această culoare, ce indică o înaltă conştiinţă şi o puritate exemplară.

În acelaşi timp, se nasc din ce în ce mai mulţi copii cu puteri de clarviziune (conform cărţii Copiii indigo din China de Paul Dong). Aceşti copii ne învaţă pe noi, adulţii, ce înseamnă conştiinţa de grup superioară, prin exemplul personal. De exemplu, de regulă, fenomenele atmosferice nu pot fi influenţate de un singur om, dar de o conştiinţă de grup, da! Nimic nou pentru unele triburi care aduc ploaia prin dansurile lor. Vremea este puternic influenţată de frecvenţele de rezonanţă ale Pământului, aşa-numitele frecvenţe Schumann. Acestea sunt exact aceleaşi frecvenţe produse în creierul nostru, iar când mai mulţi oameni acţionează în sincronicitate, la unison, se formează un efect similar luminii laser, acela de manifestare „în aceeaşi fază”. Aşa se explică în termeni ştiinţifici cum poate fi influenţată vremea!

Cercetătorii conştiinţei de grup au formulat teoria „civilizaţiei de tip I”. O umanitate care a trecut la stadiul conştiinţei de grup superioare nu ar avea nici probleme de mediu şi nici nu ar duce lipsă de energie, pentru că ar avea un control natural şi firesc asupra tuturor energiilor şi proceselor de pe planetă. Aceasta include şi un control asupra eventualelor catastrofe! Iar o „civilizaţie de tip II” ar putea avea control asupra energiilor din întreaga lor galaxie.

Conştiinţa de grup superioară creează ordine

Şi acum, o adevărată bombă: atunci când un număr foarte mare de oameni se concentrează asupra unui scop comun, de pildă un meci de fotbal, Crăciunul sau alte evenimente similare ca anvergură, s-a demonstrat experimental că generatoarele de numere aleatoare încep să ofere numere ordonate. Cu alte cuvinte, o conştiinţă de grup ordonată creează ordine în întreg mediul! Experienţe făcute în universităţi au demonstrat că lumea fizică şi cea mentală sunt conectate şi interdependente! ADN-ul e practic un superconductor organic, care funcţionează la temperatura corpului, spre deosebire de super-conductoarele artificiale care necesită temperaturi foarte joase, între -200 şi -400°C. Superconductoarele sunt capabile să stocheze lumină şi deci, informaţie. În acest mod se poate explica cum de ADN-ul poate reţine şi transmite informaţie atât de bine. În ceea ce priveşte aşa-numitele „găuri de vierme” (wormholes) acestea sunt în mod normal foarte instabile şi dispar în numai o fracţiune de secundă. În anumite condiţii însă, găurile de vierme se pot organiza de la sine, formând zone de vid în care de exemplu, gravitatea se poate transforma în electricitate. Astfel de zone de vid sunt ca nişte mingi radiante de gaz ionizat, care dispun de o energie imensă.

Puterea conştiinţei

Există anumite zone din Rusia unde astfel de mingi radiante apar foarte des. Ruşii au început programe masive de cercetare, care au condus la câteva concluzii uimitoare. Foarte mulţi oameni cunosc aceste zone de vid sub forma unor mingi strălucitoare, care apar pe cer. Privesc atent la ele şi se întreabă ce ar putea fi. „Odată, am gândit: Salut! Dacă sunteţi OZN-auţi, zburaţi în triunghi. Şi, dintr-o dată, sferele au format un triunghi. Cu altă ocazie, le-am spus să accelereze de la zero la viteza infinită, şi aşa au făcut. Evident, am crezut că sunt OZN-uri. Prietenoase, din moment ce au făcut ce le-am rugat eu, ca să-mi facă pe plac”. Acum, ruşii au aflat că aceste mingi pot fi ghidate prin gând, deoarece s-au detectat frecvenţe foarte joase în jurul lor, similare cu cele produse de creierul nostru. Datorită acestei similitudini, sferele reacţionează la gândurile noastre!

Trebuie să va avertizez că nu-i o idee prea bună să sari pe una dintre aceste mingi, dacă e aşezată pe sol, pentru că energia pe care o deţine este aşa de mare, încât ar putea să ne provoace mutaţii genetice. Se ştie de pildă, că mulţi învăţători spirituali produc sfere vizibile de energie atunci când se află în stări adânci de meditaţie, declanşând astfel stări plăcute şi înălţătoare spiritual. Este deja celebru cazului unui învăţător spiritual care medita pe scaunul lui. Când cineva l-a fotografiat, în poză nu s-a văzut decât un nor alb, strălucitor, ca o ceaţă. Pur şi simplu, aceste fenomene trebuie să fie în legătură cu gravitaţia şi antigravitaţia, cu acele găuri de vierme care sunt stabilizate prin gând şi cu hipercomunicarea, adică legătura cu energii din afara structurii noastre spaţio-temporale obişnuite. Generaţiile anterioare, care au avut astfel de experienţe de contact prin hipercomunicare şi sfere luminoase, le numeau experienţe cu îngeri, deşi se crede că multe din aceste interacţiuni au fost doar transferuri de energie spirituală dinspre sfere înspre om.

Ştiinţa oficială cunoaşte deja zone pe această planetă cu anomalii gravitaţionale (ce contribuie la formarea unor astfel de sfere luminoase de vid). Până acum, devierea gravitaţională era de sub 1% din valoarea totală a câmpului. Recent, s-au descoperit alte zone, care au o anomalie gravitaţională de 3-4%. Una dintre acestea este Rocca di Papa, la sud de Roma. Acolo, obiecte de diferite forme, de la sfere până la autobuze (da, nu e o greşeală de tipar), se înalţă spre cer.

Surse:
Vernetzte Intelligenz - Grazyna Fosar și Franz Bludorf, http://www.fosar-bludorf.com/

sâmbătă, 27 februarie 2016

Ce face corpul nostru într-o zi




CE FACE CORPUL NOSTRU ÎNTR-O ZI 

Corpul uman este cea mai complexă și mai incredibilă mașinărie de pe fața pământului. Trăim într-o epocă în care aproape totul a fost descoperit și puține lucruri ne mai miră. Cu toate acestea, propriul nostru corp este încă plin de mistere și nu încetează să ne uimească. Iată doar câteva dintre lucrurile incredibile care se petrec înlăuntrul nostru în fiecare clipă.

Inima noastră pompează aproximativ 7.500 de litri de sânge într-o singură zi. Ca să ajungă la această performanță incredibilă, ea bate de 100.000 de ori zilnic. Cu cei aproape 100.000 de kilometri vase de sânge din corpul unei persoane adulte, am putea înconjura pământul de două ori și jumătate. Asta, dacă vorbim de un om obișnuit, căci pentru fiecare kilogram în plus de grăsime sau de mușchi, corpul nostru creează 14 kilometri de noi vase de sânge.

Suprafața desfășurată a plămânilor noștri este egală cu cea a unui teren de tenis. În medie, respirăm de 17.000 de ori pe zi, și facem acest lucru involuntar. Totuși, dacă vrem, ne putem opri respirația temporar. În mod normal, în cursul unei respiraţii, în aparatul respirator pătrunde o jumătate de litru de aer şi se elimină cam aceeaşi cantitate. Ţinând seama că o persoană adultă sănătoasă respiră de 16 ori pe minut, în 24 de ore sunt purtaţi prin plămâni cam 12.000 de litri de aer.

Glandele din gura noastră produc 1,5 litri de salivă pe zi. Dacă acest lucru nu s-ar întâmpla, gura noastră s-ar usca și ar fi năpădită de bacterii, iar noi n-am mai fi capabili să digerăm hrana, deoarece procesul digestiei începe în gură. De fapt, începe chiar înainte de a lua prima îmbucătură: când vedem și simțim mirosul alimentului, gura noastră produce automat mai multă salivă, pregătind astfel sistemul digestiv să treacă la treabă. Durează 6-8 ore ca hrana să treacă de stomac și 1-2 zile pentru ca procesul digestiei să fie încheiat, prin evacuarea resturilor alimentare. Dacă suntem o persoană normală (nici anorexic, nici gurmand) vom mânca cca 50 de tone de alimente pe durata întregii vieți.

Fiecare om își petrece prima jumătate de oră din viață sub forma unei singure celule. După ce a căpătat un corp perfect dezvoltat, cam 10.000 dintre cele 50 de miliarde de celule care-l alcătuiesc pot sta confortabil pe vârful unui ac. Numai o picătură de sânge conține circa 25 de milioane de celule. Celulele care ne căptușesc stomacul produc în permanență o substanță alcalină, pentru a neutraliza acidul din stomac. Dacă n-ar face asta, stomacul nostru s-ar autodigera, deoarece unii acizi ai lui sunt atât de puternici, încât pot dizolva și o lamă de ras.

Hematiile (globulele roșii ale sângelui) aleargă prin tot corpul și fac un circuit complet în mai puțin de 1 minut, ceea ce înseamnă 1.440 de drumuri zilnic, pentru a aproviziona cu oxigen toate țesuturile și organele noastre și a ne menține energia de care avem nevoie. O hematie trăiește cam 40 de zile, după care este înlocuită cu una tânără, căci ea nu se poate divide singură, deoarece nu are nucleu. Nici nu-i de mirare că hematiile au o viață atât de scurtă! Să faci 60.000 de drumuri prin tot corpul e o treabă extenuantă. În schimb, o leucocită (globula albă a sângelui) are media de viață de un an, dar dacă trebuie să lupte împotriva microbilor, viața ei se încheie după câteva ore.

Fiecare rinichi al nostru conține 1 milion de filtre minuscule, care lucrează în echipă, filtrând în medie 1,3 litri de sânge pe minut, adică 1,872 de litri pe zi, chiar dacă nu este mai mare decât un pumn. Toată cantitatea de sânge din corp trece prin rinichi de 65 de ori pe zi. Cei doi rinichi ai noștri elimină 1,5 - 2 litri de urină zilnic.

Creierul este cel mai complex și mai fascinant organ al nostru. Avem aproximativ 100 de miliarde de neuroni în creier, cam câte stele sunt în Calea Lactee. La vârsta de 6 ani, creierul nostru are deja 90% din volumul creierului unui adult, iar la 15 ani își încetează creșterea. Impulsurile nervoase călătoresc spre și de la creier cu viteza de 400 km/h, mai repede decât o mașină de curse de Formula 1. Creierul nostru lucrează fără încetare. S-a estimat că în jur de 55.000 de gânduri ne trec prin cap în fiecare zi, ceea ce înseamnă cam 40 de gânduri pe minut! Creierul nostru ia o decize cu 7 secunde înainte ca noi să devenim conștienți de ea. Creierul și gura lucrează în echipă, pentru ca noi să putem exprima cu voce tare ceea ce gândim. Unii s-au gândit să calculeze și o medie a cuvintelor pe care le rostim într-o zi, și au ajuns la cifra de 5.000. Asta, dacă suntem femei, pentru că studiile în acest sens relevă că bărbații scot pe gură numai 2.000 de cuvinte zilnic, ceea ce înseamnă că ei, dacă n-au ceva relevant de comunicat, preferă să-și conserve energia. Și-acum, țineți-vă tari! Creierul uman rămâne conștient timp de 20 de secunde după ce posesorul lui a fost decapitat. Cine și cum a stabilit asta nu știm, dar informația există.

Ficatul nostru e atât de ocupat pe parcursul unei zile, încât e aproape imposibil să-i numărăm toate activitățile. El fabrică colesterolul, vitamina D și plasma sângelui, identifică nutrienții de care are nevoie corpul și stochează o parte dintre ei, pentru a-i folosi mai târziu. Ficatul filtrează 1,43 litri de sânge pe minut și produce cam un litru de bilă pe zi, pentru desfacerea alimentelor. Practic, ficatul este o uzină care lucrează fără pauză, zi și noapte. Mai mult, acest organ miraculos are capacitatea de a se regenera complet, chiar dacă îndepărtăm 70% din el.

De mii de ori pe zi, corpul nostru are grijă să nu facem cancer. Cancerul apare atunci când unele celule își reprogramează ADN-ul și-și schimbă metabolismul, devenind anaerobe. S-a estimat că, zilnic, câteva zeci de mii de celule o iau razna în felul acesta. Dar corpul este dotat cu inspectori –  niște enzime speciale care, ajunse la fața locului, le repară înainte ca acestea să se transforme în colonii.

Pielea este cel mai mare organ al nostru, cu o suprafață totală de circa 2 m². Ea leapădă zilnic peste 1 milion de celule moarte, pe care le înlocuiește automat, pentru ca noi să nu devenim transparenți și expuși la factorii dăunători externi. Iar dacă nu știați, aflați că noi avem pe piele aproape tot atâta păr cât are un cimpanzeu. Din fericire, în cea mai mare parte, acest păr este atât de fin, încât este invizibil. Ca fapt divers – blonzii și blondele au mai mult păr decât bruneții și brunetele.

Părul de pe cap crește cu o jumătate de milimetru pe zi. Un adult obișnuit, care nu și-a pierdut podoaba capilară, are cam 80.000 de fire de păr pe cap. Printr-o simplă înmulțire,  rezultă 50 de metri de păr care ne crește zilnic.

Cea mai mare parte a energiei noastre este eliberată prin căldură. Corpul nostru produce într-o zi o cantitate de căldură echivalentă cu 25 de becuri de 100 de wați.

În fiecare noapte, când dormim, ne lungim cu 8 milimetri. Din fericire, în ziua următoare revenim la loc, ceea ce e un lucru bun, pentru altfel ar trebui să ne cumpărăm haine noi la fiecare 6 luni și să înălțăm ușile casei la fiecare doi ani.


Testiculele unui bărbat produc în medie 10 milioane de celule spermatice pe zi. Cele care nu sunt folosite (știm noi la ce) îmbătrânesc repede, fiind dizolvate și eliminate rapid din sistem, deoarece nu conțin nutrienți folositori.

Clipim cam de 28.800 de ori pe zi, fiecare clipit durând o zecime de secundă. Acesta este un reflex de protecție, pe care corpul îl folosește pentru a menține ochii curați și umezi, fapt de o importanță crucială, având în vedere că 90% dintre informațiile pe care le procesăm zilnic sunt vizuale și că putem evalua o imagine în doar 0,01 secunde. Uimitor este și faptul că în penumbră vedem mai bine cu vederea periferică, decât la lumină.

Dar cea mai uimitoare capacitate a corpului nostru este aceea de a se regenera. Corpul nostru produce 25 de milioane de celule noi în fiecare secundă. De fapt, aproape fiecare celulă a corpului se regenerează singură, fără vreun ajutor din afara ei. Așa se face că avem un set nou de papile gustative la fiecare 10 zile, unghii noi la fiecare 6-10 luni, oase noi la fiecare 10 ani și o inimă nouă la fiecare 20 de ani.

Acum, știind toate acestea, tot ce trebuie să faceți este să aveți grijă de dumneavoastră! Iubiți-vă corpul, gândiți-vă că sunteți o minune a naturii și bucurați-vă că ați venit pe această lume.

Notă: Acest articol a fost conceput cu grijă, pe baza mai multor surse Internet, românești și străine. Totuși, dacă sesizați vreo eroare de calcul, vă rugăm să ne-o semnalați, și o vom corecta.

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.