Se afișează postările cu eticheta Vegetarianism - Veganism - Hrană vie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Vegetarianism - Veganism - Hrană vie. Afișați toate postările

sâmbătă, 26 noiembrie 2016

Omul nu este făcut să mănânce carne + documentar (RO)




OMUL NU ESTE FĂCUT SĂ MĂNÂNCE CARNE

Cu toate că unii istorici și antropologi susțin că omul este omnivor, alcătuirea noastră anatomică – gura, dinții, sistemul digestiv – indică mai degrabă că suntem făcuți pentru o alimentație fără carne. Și o bună parte a omenirii încă trăiește în acest fel. Iar în țările cele mai industrializate, pasiunea pentru carne are mai puțin de 100 de ani. De fapt, a început o dată cu frigiderul și societatea de consum. Dar nici măcar în secolul XXI corpul omului nu s-a adaptat la mâncatul cărnii. Carl von Linné, botanist, zoolog și medic din secolul al XVIII-lea, spunea: „Alcătuirea internă și externă a omului, comparată cu cea a animalelor, indică faptul că fructele și legumele suculente constituie hrana lui naturală”. Linné avea dreptate. Dacă analizăm cu atenție structura anatomică a mamiferelor și a oamenilor, reiese clar că suntem mult mai apropiați de animalele erbivore decât de cele carnivore. Cu alte cuvinte, nu suntem programați de natură să ingerăm și să digerăm carnea. Iată câteva dovezi clare:

joi, 22 septembrie 2016

Avantajele vegetarianismului + VIDEO




AVANTAJELE VEGETARIANISMULUI

În ultimul timp, tot mai mulți oameni au devenit conștienți de beneficiile vegetarianismului. Pe lângă protejarea mediului și respectarea drepturilor animalelor, un motiv foarte puternic pentru a trece la o dietă vegetariană este menținerea sau recăpătarea sănătății.

În primul rând, carnea nu este bună pentru că ne afectează comportamentul și gândirea. În al doilea rând, consumul de grăsimi animale ne afectează sănătatea. Cine crede că dacă nu mănâncă carne va fi sfrijit și bolnăvicios se înșală. Vacile, caprele, gorilele, elefanții, rinocerii sunt toate animale vegetariene (erbivore), și uitați-vă ce puternice sunt! În plus, au și o durată de viață mai mare decât carnivorele.

luni, 18 aprilie 2016

Mituri și realități despre alimentația vegetariană + VIDEO


MITURI ȘI REALITĂȚI
DESPRE ALIMENTAȚIA VEGETARIANĂ

Carnea este esențială pentru sănătate
Fals! Avem o stare de sănătate mai bună dacă nu mâncăm carne. Milioane de vegetarieni din toată lumea – din China, India, America, Europa – dovedesc asta de multă vreme. O alimentație vegetariană ne împlinește toate nevoile de vitamine, minerale și proteine. Se cunoaște că populațiile cu un procentaj ridicat de centenari sunt vegetariene. Carnea nici măcar nu trebuie „înlocuită”, ea trebuie pur și simplu „eliminată”. O alimentație bazată pe fructe, legume, cereale, nuci, alune și semințe este suficientă.


Vegetarienii trebuie să aibă în vedere carențele nutriționale
Vegetarianismul nu e nici complicat, nici periculos. E cât se poate de ușor să ai o alimentație fără carne și în același timp echilibrată. Pentru asta n-ai nevoie de o diplomă universitară în nutriție. De fapt, alimentația pe bază de carne e cea care comportă riscuri nutriționale grave, cu dozele ei excesive de grăsimi, colesterol, reziduuri de pesticide, hormoni, antibiotice și contaminări cu bacterii și virusuri. Populațiile care mănâncă multă carne și produse lactate – Canada, Statele Unite, Argentina, Noua Zeelandă – au o rată crescută de boli cardiovasculare, cancere, anemii, diabet, obezitate, artrită, osteoporoză.

Vegetarienii nu mănâncă decât salate
Vegetarienii nu sunt iepuri! E adevărat că salatele de crudități ocupă un loc important într-o alimentație sănătoasă, fără carne. Dar, pe lângă acestea, vegetarienii mănâncă chiar o mai mare varietate de alimente decât carnivorii, precum orez, linte, fasole, mazăre, soia, năut, mei, ovăz, orz... și sunt mult mai deschiși către domeniul fascinant și nelimitat al descoperirilor culinare.

Vegetarienii nu consumă carne din rațiuni de sănătate
Bineînțeles că sănătatea este foarte importantă pentru un vegetarian, dar el adoptă acest tip de alimentație și din rațiuni etice, ecologice, politice, spirituale, economice, filozofice, din dragoste pentru animale și solidaritate cu populațiile înfometate ale planetei.

Ființa umană este făcută să mănânce carne
Din punct de vedere anatomic și fiziologic, omul nu este alcătuit ca un animal carnivor, ci mai degrabă ca unul vegetarian. Astfel:
- Carnivorele sunt prevăzute cu dinți ascuțiți, canini alungiți și gheare, pentru a-și sfâșia prada. La om, caninii sunt mici, incisivii foarte dezvoltați și molarii plați, pentru a mesteca alimentele.
- Maxilarul carnivorului se mișcă doar de sus în jos, pentru a sfâșia și sfărâma. Saliva lui este acidă, pentru a digera proteinele animale. Ea nu conține ptialină – enzima care asigură digerarea amidonoaselor (carbohidrații). În schimb, saliva omului este alcalină și conține ptialină, care transformă amidonul în maltoză și glucoză.
- Intestinele carnivorelor au o lungime de doar 3 ori mai mare decât cea a trunchiului, astfel încât carnea să fie absorbită și expulzată înainte să putrezească și să producă toxine. Oamenii însă au intestinele de 12 ori mai lungi decât lungimea corpului, și sunt destinate păstrării mai mult timp a alimentelor, pentru ca toate elementele nutritive să poată fi extrase.
- Ficatul unui carnivor este capabil să elimine de 10-15 ori mai mult acid uric decât cel al unui non-carnivor. Ficatul uman nu poate elimina decât cantități mici de acid uric, substanță produsă de carne, extrem de toxică, ce poate să perturbe serios organismul. Spre deosebire de carnivore, omul nu dispune de urază, enzima care facilitează descompunerea acidului uric.
- Urina carnivorelor este acidă, cea a omului este alcalină.
- Limba carnivorelor este rugoasă, cea a omului este netedă.
- Mâna omului este alcătuită în așa fel, încât să poată culege fructe și legume, și nu ca să smulgă intestinele din carcasa unui animal ucis.
- Omul este singurul animal care mănâncă carnea fiartă sau friptă, camuflându-i gustul cu sare, condimente și sosuri.

Animalele există pentru a ne servi nouă drept hrană
Animalele o individualitate, drepturi, un plan de viață și un destin care nu implică să sfârșească pe un grătar sau într-o oală de ciorbă. Și, din moment ce omul este capabil să trăiască fără să mănânce carnea animalelor, această practică a devenit o sursă de cruzime și suferință inutilă. Ar trebui să iubim animalele pentru ceea ce sunt și pentru că populează planeta împreună cu noi. De fapt, dacă un carnivor ar fi obligat să omoare cu propriile mâini o pasăre, o vacă sau un porc, probabil că ar deveni vegetarian.

Vegetarienii sunt mai preocupați de animale, decât de nevoile oamenilor
Vegetarienilor le pasă de toate ființele vii de pe această planetă, căci suntem toți interconectați. Multă suferință umană este direct legată de consumarea de produse animaliere: boli cardiovasculare, cancere, poluare, risipă de energie și de resurse naturale, cum ar fi consumul excesiv de apă și despăduririle. Am putea foarte bine să hrănim toți înfometații planetei, dacă n-am mai rezerva atâta spațiu creșterii animalelor. 1,3 miliarde de oameni ar putea fi hrăniți cu cerealele și leguminoasele utilizate pentru îngrășarea vitelor din Statele Unite. 80% din porumbul și 95% din ovăzul cultivat în această țară este destinat vacilor. Conform raportului World Watch Institute, dacă întreaga populație a lumii ar adopta alimentația nord-americanilor, toate resursele petroliere planetare s-ar epuiza în 13 ani.

Când nu mănânc carne mă simt slăbit
„Mănâncă o friptură ca să prinzi putere!” Cine n-a auzit îndemnul ăsta? Dar elefantul, calul, boul, toate animalele vegetariene, au ele nevoie de carne ca să fie atât de puternice? Carnea este un stimulent, precum cafeaua sau țigara. Ea provoacă o excitație a terminațiilor nervoase de la nivelul limbii și al pereților stomacali, declanșând o senzație de euforie la nivelul creierului. Această stimulare intensă duce la accelerarea fluxului sanguin, cu consum mare de energie, după care urmează faza depresivă, care-l incită pe carnivor să mănânce din nou carne, ca să simtă din nou acea plăcere. Asta, bineînțeles, duce la uzura organelor, și organismul trebuie să facă eforturi ca să ferească ficatul și rinichii de consecințele nefaste ale acestei autointoxicări permanente. E posibil ca unii, atunci când încetează să mai mănânce carne, să se simtă „slăbiți” timp de câteva zile, dar totul reintră în normal o dată ce organismul a eliminat toate toxinele și s-a reajustat la o alimentație sănătoasă, pe bază de legume, fructe și cereale.

Plantele au și ele simțuri și emoții, și a le omorî pentru a le mânca este tot o cruzime
Este adevărat că omul trebuie să distrugă anumite forme de viață ca să supraviețuiască. Totuși, provocăm mai puțină suferință dacă mâncăm un morcov, decât dacă mâncăm o vacă. Nivelele lor de conștiință sunt diferite. Animalul posedă un sistem nervos complex, care-l face să simtă emoții puternice și dureri fizice atroce. El poate exprima bucurie, iubire, suferință, frică, încearcă să-și scape viața când simte apropierea morții și urlă de durere când e ucis. Cât despre morcov, el n-are aceste manifestări emoționale. Când vom ajunge să-i auzim strigătele în grădină, înseamnă că vom fi pregătiți să ne hrănim exclusiv cu energie și lumină. Și chiar dacă plantele ar fi capabile de emoții, alimentația vegetariană le-ar reduce semnificativ suferința la nivel global. Gândiți-vă că unei vite i se dau 32,5 kg de cereale și soia pentru a produce 2,2 kg de carne.

Carnea biologică este mai bună pentru sănătate
Toată carnea, bio sau nu, poate fi gazda unor bacterii, paraziți, radiații sau reziduuri de poluare. Iar atunci când când animalul este ucis, frica, disperarea și suferința lui eliberează în carnea lor hormoni de stres, ca adrenalina. Nemaivorbind de faptul că orice carne intră rapid în putrefacție.

Puiul, peștele și fructele de mare sunt mai sănătoase decât vita și porcul
Vacă, porc, pasăre sau pește, conțin același procent de colesterol, chiar dacă peștele sau porcul au mai puțină grăsime saturată. Studiile au demonstrat că cei care au înlocuit carnea de vită sau de porc cu pește sau pui n-au prezentat nicio diminuare a nivelului de colesterol. Puiul este o sursă importantă de contaminare cu salmonella. Ficatul găinilor și al curcanilor conțin cadmiu, un metal toxic și cancerigen. Peștele intră în putrefacție foarte repede. O dată ingerat, nivelul excreției de urină crește imediat și persistă mai multe zile. Acidul uric acumulat se elimină greu și predispune la apariția de calculi, care se localizează în rinichi, vezică și articulații. Peștii, crustaceele și moluștele pot provoca alergii grave, de tipul urticariei. Ei înmagazinează în corpul lor reziduurile poluante și toxice cu care sunt contaminate apele în care înoată. Mâncând pește, omorâm o mulțime de alte animale marine, care sunt prinse în plasele pescarilor. În ultimii 30 de ani, numai pescuitul de ton a masacrat cca 7 milioane de delfini. Mii de balene și păsări marine au pierit din cauza industriei pescuitului.

Vegetarianismul e o modă
Cu atât mai bine și să dureze cât mai mult! Adevărul este că vegetarianismul există de când lumea și mulți sunt cei care, de-a lungul timpului, au adoptat acest tip de alimentație. Egiptenii antici trăiau în principal din legume și fructe crude. Romanii erau și ei aproape vegetarieni, până când grandoarea lor s-a stins în orgii de ospețe cu băutură și carne. Ce să mai vorbim de spartani! Iată cine se numără printre celebritățile trecutului care au adoptat alimentația vegetariană: Pitagora, Platon, Apollonius, Socrate, Ovidiu, Plutarh, Buddha, Krishna, Mahavira, Leonardo da Vinci, Pascal, Jean-Jacques Rousseau, Lamartine, Montaigne, Wagner, Georges Bernard Shaw, Gandhi.

Vegetarianismul e o religie
Vegetarianismul nu este nici o religie, nici o sectă, și adepții lui nu trebuie să facă un jurământ de credință, cu o mână pe inimă și cu alta pe pachetul de tofu. Este un mod de viață centrat pe sănătatea umană, animală și planetară. De altfel, vegetarianismul face parte integrantă din unele religii, ca hinduismul, budismul și jainismul, care propovăduiesc Ahimsa, calea nonviolenței față de animale. Compasiunea lor față de speciile inferioare se explică și prin credința în reîncarnare, în care fiecare suflet sau grup de suflete își schimbă vehiculul fizic. Din punct de vedere karmic (karma: legea cauzei și efectului) omul acumulează mai puține „datorii karmice” dacă este vegetarian și dacă alimentația lui produce cât mai puțină suferință animalelor.

Vegetarianismul provoacă o carență de proteine
Câteodată îți vine să crezi că în civilizația noastră există secte ale „adoratorilor de proteine”, ai căror guru sunt producătorii de carne, ouă și lactate. Propaganda lor a convins anumiți membri ai elitei, care dictează legile nutriționale, că proteinele animale sunt vitale, complete și mai ușor asimilabile decât cele vegetale. Din fericire, acest mit tinde să se estompeze, lăsând loc unui adevăr pe care vegetarienii îl știu demult: o alimentație fără carne, bazată pe proteine vegetale, este cheia sănătății și a longevității.
Cea mai mare parte a studiilor științifice asupra proteinelor s-au efectuat pe animale de laborator, mai ales pe șobolani, practică îndoielnică, deoarece se știe că șobolanii au nevoi în proteine radical diferite de cele ale oamenilor. Dar asta nu i-a împiedicat pe cercetători să tragă concluzii eronate. Elemente de bază ale celulei vii, proteinele clădesc organismul, veghind la creșterea și înlocuirea țesuturilor. 18% din greutatea noastră sunt proteinele. Metabolismul nostru depinde de proteine pentru a asigura diferite funcții vitale, printre care formarea anticorpilor care combat infecțiile. Noi consumăm prea multe proteine în raport cu nevoile reale, ceea ce antrenează boli de ficat și de rinichi, obezitate și osteoporoză. O alimentație cu prea multe proteine animale diminuează densitatea osoasă prin pierdere de calciu și duce la carența de fier, deoarece proteinele în exces îi împiedică asimilarea. Studiile recente confirmă faptul că proteinele vegetale ne sunt suficiente. Acizii aminați se regăsesc în plante (inclusiv cei 8 acizi aminați esențiali, pe care trebuie să-i conțină o alimentație adecvată). Doar 5% din alimentația noastră trebuie să fie compusă din proteine,iar cartoful conține 12% proteine, lămâia 16% și conopida 40%. Alte surse de proteine vegetale sunt: orezul brun, soia, lintea, fasolea, mazărea, germenii de grâu, ciupercile, nuca de cocos, cerealele, nucile, vinetele, roșiile.

Vegetarianismul care nu include laptele și produsele lactate provoacă o carență de calciu
Iată un mit care se dovedește total nefondat, din moment ce milioane de copii și femei asiatice care nu consumă lapte și derivatele acestuia au un schelet solid și dinți perfect sănătoși.
Calciul e un mineral care are un rol important la nivelul țesutului osos, asigurându-i soliditatea. El mai servește și la reglarea ritmului cardiac și este indispensabil mecanismului de coagulare a sângelui. Un deficit de calciu atrage după sine insomnie, o nervozitate excesivă, fragilitate osoasă și dentară, fracturi de femur. Simptomul cel mai frecvent este durerea de spate. În mod greșit se crede că simplul fapt de a consuma calciu ne protejează de osteoporoză și de demineralizare osoasă. Nutiționiștii din Statele Unite ne sfătuiesc să ingerăm minimum 800 de miligrame de calciu pe zi, cel mai adesea sub formă de produse lactate. Cu toate acestea:
- Femeile japoneze consumă în medie 300 mg de calciu pe zi și rareori suferă de osteoporoză.
- Femeile Bantu, cu 200 mg de calciu pe zi au rata osteoporozei cea mai scăzută din lume.
- Studiile efectuate pe prizonieri peruvieni demonstrează că 200-300 mg de calciu pe zi sunt suficiente pentru menținerea echilibrului metabolic.
- În America de Nord, oamenii ingerează între 841 și 1.345 mg de calciu pe zi. Osteoporoza este aici o problemă de sănătate majoră.
- Inuiții (un popor din regiunile arctice) cu 1000-2000 mg de calciu zilnic, fac osteoporoză de tineri.
Osteoporoza nu este cauzată de un aport insuficient de calciu, ci de factori care-i împiedică asimilarea sau îi facilitează eliminarea. Unul dintre aceștia este consumul excesiv de proteine animale, care crește aciditatea în corp. Pentru a o neutraliza și a reveni la starea alcalină, corpul își folosește rezervele de calciu, ceea ce duce la pierdere osoasă.
Ceea ce trebuie neapărat să știm este că asimilarea calciului de către organismul nostru depinde de cantitatea de fosfor prezentă în alimentele pe care le mâncăm. Raportul calciu/fosfor este foarte important, căci cu cât acesta este mai dezechilibrat, cu atât mai mare este pierderea osoasă. Se estimează că raportul optim este de 1/1.
Iată alimentele în care calciul este cel mai puțin asimilabil, din cauza dezechilibrului calciu/fosfor: carnea roșie (1/30), ficatul, puiul, porcul, brânza, oul. Fosfor neasimilabil se mai găsește și în toate băuturile carbogazoase. Și iată principalele legume și fructe care ne furnizează fosfor organic, asimilabil: grâul, orzul, ovăzul, fasolea, soia, lintea, mazărea, sfecla, păstârnacul, coaja fructelor, nucile, alunele, semințele și mai ales stafidele. Consumând regulat aceste alimente, vegetarienii devin și mai inteligenți!
Revenind la osteoporoză: fumatul, alcoolul, zahărul și făina albă accelerează demineralizarea osoasă. Cortizonul, diureticele, laxativele, anti-acidele, antibioticele, anticonvulsivele reduc absorbția calciului și distrug vitamina D, esențială în asimilarea acestui mineral. Alături de toate acestea, lipsa exercițiului fizic poate accelera osteoporoza.
Iată principalele surse vegetale de calciu asimilabil: semințele de susan și de floarea soarelui, migdalele, varza, conopida, frunzele de sfeclă, țelina, spanacul, fasolea verde, tofu, algele marine, pepenele, lintea.

Vegetarianismul provoacă o carență de vitamina B12
O mare controversă bulversează în prezent mediul științific apropo de vitamina B12. Rapoarte alarmante și contradictorii sunt publicate la intervale regulate. Se insinuează că o alimentație vegetariană lipsește corpul de vitamina B12. Cercetătorii contribuie la propagarea acestei false teorii nutriționale pentru că nu se înțeleg asupra metodei celei mai eficace de testare a nivelului de B12 în organism sau în alimente. B12, numită și cobalamină, nu este de fapt o vitamină, ci o substanță produsă de anumite microorganisme, ca bacteriile sau algele. Vitamina B12 de care avem noi nevoie e produsă aproape în întregime de organismul nostru. Stomacul nostru secretă o substanță numită „factor intrinsec”, care transportă vitamina B12, produsă de flora bacteriană a intestinelor. Bacteriile prezente în saliva noastră produc în jur de 0,025 micrograme de B12 pe zi. Un miligram de B12 îi este suficient corpului timp de doi ani, iar pentru o epuizare totală a acesteia e nevoie de 5-15 ani.
Cel mai adesea, carențele de B12 nu provin dintr-un deficit alimentar, ci dintr-o incapacitate a organismului de a o asimila. Ca să-i menținem un nivel acceptabil, trebuie să avem un pancreas, un stomac, niște intestine și un ficat într-o stare de sănătate bună. Mai mulți factori inhibă absorbția vitaminei B12: fumatul, alcoolul, antibioticele, vitamina C sintetică, medicamentele pentru hipertensiune, gută, boala Parkinson sau colesterol, ca și intervențiile chirurgicale la intestinul subțire sau la stomac. Carnivorii riscă chiar mai mult decât vegetarienii să cunoască un deficit de B12, deoarece lentoarea digestiei cărnii diminuează sau împiedică secreția „factorului intrinsec” în stomac și perturbă producerea acestei „vitamine”.
Surse vegetale de B12: drojdia de bere, spirulina, banana, polenul, apa de izvor și de ploaie, ginsengul, prunele, curmalele, pătrunjelul, ciupercile, arahidele, stafidele, cresonul, semințele de floarea soarelui. 28 de grame de praz sau de sfeclă (crude) ne dau 0,1-0,3 micrograme de B12, ceea ce depășește nevoia zilnică. În a patra zi de germinare, 100 de grame de linte ne dau 237 de micrograme de B12, iar 100 de grame de mazăre, 235 de micrograme de B12.
Fiecare moleculă de B12 conține o moleculă de cobalt, prin urmare, alimentația noastră trebuie să includă și o sursă de cobalt, pentru ca flora intestinală să sintetizeze bine această „vitamină”. Algele marine sunt foarte bogate în cobalt, deci și în B12. Epoca noastră modernă, aproape maladiv de curată și aseptizată, produce alimente care conțin foarte puțin B12. Dacă avem acces la legume provenite din culturi biologice, simplul fapt de a nu le îndepărta coaja ne permite să obținem un plus de B12.

Sursa:  http://www.oocities.org/vegetarisme/mythevege.html 
Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)

Interviu complet cu prof. dr. Virgiliu Stroescu




sâmbătă, 12 decembrie 2015

Promotori celebri ai alimentației naturale + VIDEO


PROMOTORI CELEBRI AI ALIMENTAŢIEI NATURALE

Conform statutului Uniunii Internaționale a Vegetarienilor, „un vegetarian este acela care renunță la consumul alimentelor ce provin de la animale ucise. Astfel, acesta nu va consuma carnea mamiferelor, păsărilor, peștilor, crustaceelor sau  moluștelor, și nici grăsimi animale, cum ar fi slănina sau untura de vită și de porc”. Alături de vegetarieni există și veganii, cei care, pe lângă respectarea principiilor vegetarianismului, exclud din alimentația lor și produsele lactate și ouăle, precum și raw veganii, cei care consumă vegetalele nepreparate termic.

Diverse scrieri istorice, pornind de la Herodot, Strabon şi alţi istorici „autorizaţi”, ne relevă stilul de viaţă al iniţiatorilor şi susţinătorilor principalelor curente filozofice din Grecia Antică, precum și preceptele lor în ceea ce privește alimentația. În acest sens, orficii greci, tracii, epicurienii, stoicii, platonicienii, neoplatonicienii şi diverşi susţinători ai altor curente filozofice, religioase sau metafizice aplicau principiul culinar al viului, prin alimentaţia naturală ca element de bază în viaţa lor, pentru a-și purifica trupul și sufletul. Dr. Edouard Bertholet, laureat al Universităţii medicale din Lausanne, în cartea sa „Fructele - valoarea lor nutritivă şi curativă”, prezintă aspecte mai puţin știute din viaţa unor mari gânditori şi filozofi ai Antichităţii:

«Hesiod, în poemul „Lucrări şi zile”, regreta Epoca de Aur şi blestema fapta lui Prometeu, primul om care a omorât o vită şi a adus focul din cer pentru a prepara mâncare din carnea acestui animal.

Empedocle şi Pitagora au susţinut cu hotărâre interdicţia cărnii.

Socrate a trăit idealul vieţii simple. De la el vine expresia să mănânci ca să trăieşti, și nu să trăiești ca să mănânci. Socrate se hrănea doar când îi era foame şi doar cu alimente folositoare sănătăţii. Regula lui de viaţă era: „Vremurile grele sunt învăţători buni”.

Platon pleda, de asemenea, pentru cea mai mare sobrietate la mâncare şi băutură. El considera că hrana care nu a trecut prin foc este cea mai bună şi lua o singură masă pe zi, cu multe fructe. Printre deprinderile sale statornice erau şi zilele de post total.

Xenocrate, al doilea succesor al lui Platon la conducerea Academiei, a susţinut vegetarianismul.

Diogene a pus în practică maximele filozofice ale învăţătorului său, Antistene, a cărui filozofie se poate rezuma în ideea că omului nu-i rămâne decât alegerea între spirit şi frânghie. Diogene a dus o viaţă de o simplitate legendară; se hrănea cu verdețuri, smochine, măsline şi legume crude. El spunea: „Oamenii s-au moleşit şi sunt mai nefericiţi decât animalele care beau apă şi se hrănesc cu plante”. Susţinea mereu: „Carnea şi vinul îi abrutizează pe bătrâni şi-i moleşesc pe tineri.

Plutarh, filozof şi moralist grec, era de asemenea vegetarian, şi a scris în acest sens cartea Despre mâncatul cărnii, în care se prezintă ca un apărător al animalelor torturate şi ucise de oameni: „Dacă sunteţi aşa de convinşi că animalele vă sunt destinate pentru mâncare, atunci mai întâi omorâţi voi acea vietate a cărei carne vreţi s-o mâncaţi; dar s-o omorâţi cu mâinile şi dinţii voştri şi nu cu un cuţit, măciucă sau topor”. Plutarh spunea că oamenii nu-şi mai urmează adevărata menire şi au rămas în urma animalelor. El a văzut legătura cauzală între necumpătarea la mâncare şi băutură şi decăderea moravurilor din timpul său.

Teofrast, mare naturalist, elev al lui Aristotel, spunea că mâncatul cărnii nu este necesar, pentru că înăbuşă îndemnurile superioare din om: „Îmbuibându-se, oamenii au pierdut amintirea vechii pietăţi, au căzut tot mai adânc în excese, nemailăsând nimic negustat şi nemâncat”.

Seneca, unul din marii filozofi stoici, a fost susţinătorul elocvent al vieţii simple. El era sigur că decadenţa din timpul său trebuie pusă pe seama exceselor şi poftelor fără limite. Spunea: „Pentru libertatea noastră interioară, trebuie să avem stomacul bine disciplinat”. Mai nota că „odată cu numărul bucătarilor, creşte şi numărul bolnavilor”. Era convins că mâncatul cărnii deşteaptă instinctele inferioare ale omului, în timp ce regimul vegetarian purifică şi împrospătează spiritul.

Pitagora, renumitul matematician şi filozof ezoteric al Antichităţii, le cerea discipolilor săi să ducă o viaţă austeră. Hrana lor era compusă numai din pâine, miere, fructe și legume netrecute prin foc, şi singura lor băutură era apa. Prin acest regim sever, Pitagora urmărea să obţină ascuţimea gândirii şi puritatea sufletului. El spunea: „Cei ce ucid animalele și le mănâncă carnea vor avea cu atât mai mult tendința să-și masacreze semenii”. Modul de viaţă pitagoreic a devenit sinonim cu regimul naturist. După o jumătate de mileniu, poetul latin Iuvenal lăuda acest regim, comparându-l cu modul de viaţă depravat al contemporanilor săi. Lui Pitagora i se atribuie şi următoarea afirmaţie, ca sinteză a crezului său privind acţiunea hranei asupra corpului biologic şi spiritual: „Doar hrana vie şi proaspătă îi va permite omului să rămână sănătos, să fie fericit şi să simtă adevărul”.

Hipocrate, ca părinte al medicinii moderne, este cel care introduce conceptele de regimen (mod de viaţă organizat) şi vix medicatrix naturae (forţa vindecătoare a naturii), elemente fundamentale pentru înţelegerea alimentaţiei naturale.

Mergând către vremuri mai apropiate de noi, remarcăm cum, în germenii ştiinţei moderne, inclusiv ai celei medicale, se regăseşte şi se perfecţionează conceptul de viaţă şi hrană naturală. Astfel, englezul Thomas Sydenham, supranumit Hipocrate al Angliei (sec. VII), continuând linia predecesorului său antic, recomanda remediile cele mai simple şi mai naturale, cele mai puţin toxice, definind boala printr-un concept fundamental, aparţinând medicinii naturale: „Boala nu este altceva decât efortul depus de corp pentru a scăpa de materiile morbide”.

O exprimare asemănătoare a folosit şi un alt mare medic şi chimist al vremurilor trecute, Herman Boerhave, profesor de medicină la Universitatea din Leida prin anii 1700, care, în consens cu Hipocrate şi cu Hipocrate al Angliei, afirma că slăbiciunile pot apărea oriunde în corpul nostru, ca urmare a unui tratament alimentar nenatural”. El considera că „boala este vindecată cu ajutorul naturii, prin neutralizarea şi eliminarea materiilor morbide”.

În secolul al XVII-lea, tot mai mulţi medici, biologi, anatomişti etc. au remarcat diferenţe de dentiţie, intestine şi alte organe între corpul omenesc şi cel al animalelor carnivore. Aceste aspecte de anatomie şi fiziologie comparată, ce sugerează clar apartenenţa matricei corpului uman la tipul de nutriţie fără carne, sunt consemnate de biologul Pierre Gassendi.

În epoca modernă, primul care și-a exprimat efectiv protestul față de consumul exagerat de carne din vremea sa a fost francezul Jean-Antoine Gleizès, care a publicat în 1840 lucrarea Thalysie ou la nouvelle existence (Vegetarianismul sau noua existență) [n.n.: thalysianism = vegetarism, de la Thalysia = sărbătoare a recoltei în onoarea zeiței cerealelor, Demeter]. Această carte a devenit imediat cunoscută în întreaga lume și poate fi numită biblia vegetarianismului. „Vegetarianism” era un cuvânt necunoscut în 1840. El a fost creat în 1847 în Ramsgate, Anglia, când s-a înființat English Vegetarian Society, cu scopul de a propaga alimentația vegetariană.

Sylvester Graham (1794-1851) a promovat intens calităţile nutriţiei cât mai naturale (în primul rând fără carne), încercând – şi realizând – obţinerea unei pâini de calitate superioară ce-i poartă numele, alături de biscuiţii speciali.

Un distins membru al Colegiului Regal al Medicilor din Edinburgh – Marea Britanie, dr. William Buchan, scrie în 1883 o interesantă carte de promovare a alimentaţiei apropiate de natură, în care precizează: „Sfătuiesc fiecare persoană, pacient sau medic, să acorde mai multă importanţă dietei alimentare şi diferitelor moduri de vindecare prin nutriţie, întrucât această parte a medicinii – dietoterapia – este şi rămâne o metodă naturală foarte eficientă de vindecare a bolilor”.

Cu puţin înainte de epoca lui Pasteur, într-o carte de avangardă despre patologia celulară, un cunoscut medic german, Rudolph Virchow, susţinea că sănătatea celulelor depinde de compoziţia lor chimică şi că această compoziţie depinde, la rândul ei, de natura hranei absorbite de individ. De asemenea, Rudolph Virchow este unul dintre cei care au polemizat cu microbiologul şi chimistul francez  Louis Pasteur pe marginea genezei bolilor infecţioase. Acestei dispute i se vor alătura ulterior un alt mare microbiolog, Claude Bernard, şi eminentul specialist englez în sănătate publică John Show Billings. Toţi aceşti oponenţi ai celebrului Pasteur au susţinut cu tărie că infecţia bacteriană este efectul mediului favorabil oferit de toxemia din organism, şi nu cauză a îmbolnăvirii. Cu toţii preconizau rezolvarea cauzală şi reală a infecţiei din corp prin neutralizarea toxicității interne, adică prin alimentaţia naturală.

Mai aproape de noi, dr. med. Bircher-Benner, conducător al unei clinici elveţiene de terapie prin dietă naturală din Zürich, este considerat ca fiind cel care a pus noile baze teoretice şi practice ale nutriţiei naturale în medicina modernă, lansând conceptul de hrană vitală completă”. În acest sistem medical natural, teoretizat şi mai ales practicat de acest mare medic elveţian, s-au format o pleiadă de susţinători ai nutriţiei naturale, dintre care se desprinde figura binecunoscutului doctor suedez Ernst Günter, autorul celebrei cărți Hrana vie.

În America, printre mulţi alţi medici naturişti (ca de exemplu, celebrul dr. medic Max Gerson) sunt de remarcat figurile a trei mari nutriţionişti naturişti, fondatori ai Catedrei de Medicină Dietetică din Goldwater Memorial Hospital de la Universitatea din Columbia: dr. J.H. Tilden (autor al lucrării Explicaţia toxemiei), dr. G.S. Weger şi dr. H. Bieler.

Istoria medicinii cuprinde şi alţi cunoscuţi medici naturopaţi sau oameni de ştiinţă ce au promovat alimentaţia naturală: dr. George Barbarin şi William Tiller, din cadrul Universităţii Stanford.

Unul dintre cei mai mari profesori şi doctori în ştiinţa purificării corpului şi în nutriţie a fost dr. medic John Tilden din Denver. Programul său medical a inclus postul şi o abundenţă de fructe, legume şi cereale. El a ajuns la 90 de ani şi a fost un medic activ până la sfârşitul vieţii.

Un alt mare medic specializat în nutriţie naturală a fost dr. John Hervey Kellog, care a fost timp de 60 de ani directorul faimosului Sanatoriu din Battle Creek, Michigan.

Benedict Lust a fost părintele şi fondatorul naturopatiei în SUA. La începutul secolului XX, el a înfiinţat la New York o mare şcoală de naturopatie şi a şcolarizat sute de doctori naturişti, care i-au răspândit învăţăturile în întreaga lume.

Prof. Arnold Ehret, promotor al naturopatiei, a fost creatorul Sistemului de vindecare prin dieta fără mucus, ce conţinea o dietă strict vegetariană. Mulţi dintre foştii discipoli ai prof. Ehret, aflaţi în vârstă de 80-90 ani, se bucură încă de o sănătate viguroasă şi robustă, respectând acest plan.»

În sfârșit, să-l amintim și pe medicul român Pavel Vasici-Ungureanu, primul mare promotor al alimentaţiei vegetariene din România modernă. Este nedreaptă aşternerea vălului uitării peste memoria acestui igienist și epidemiolog ardelean, iniţiatorul şi susţinătorul primei reviste medicale ardelene a secolului al XIX-lea: Higiena şi şcoala. În această publicaţie, el aborda probleme de educaţie și creşterea prestigiului învăţătorilor şi populariza noile descoperiri din lumea ştiinţei. A elaborat şi o lucrare ştiinţifică bine documentată: Vegetarianismul sau nutriţia din punct de vedere istoric, anatomo-fiziologic, dietetic, sanitar, economic, moral, estetic şi social. O altă contribuţie importantă pe care dr. Vasici-Ungureanu a adus-o medicinii româneşti a fost traducerea lucrării lui Christoph W. Hufeland, Macrobiotica sau măiestria de a lungi viaţa.

Sursa: M. Paraschiv-Claudius - Tratat pentru alimentația naturală a omului, Ed. Christalin, 2003

VEGETARIANISMUL ÎN CITATE

„Nu omorâți nici oameni, nici animale, nici alimentele pe care le duceți la gură. Dacă veți mânca alimente vii, la fel vă vor însufleți și pe voi, dar dacă vă omorâți hrana, aceasta vă va ucide și pe voi, pentru că viața se trage numai din viață, iar din moarte se trage întotdeauna moartea. Iar tot ce vă va ucide trupul, vă va ucide și sufletul. Trupul vostru devine ceea ce este hrana voastră, așa cum spiritul vostru devine ceea ce sunt gândurile voastre.
Nu tratați alimentele cu focul morții. Focul care arde în afara corpurilor voastre este mai cald decât sângele vostru. Așa că, nu mâncați nimic care a fost distrus de foc, îngheț sau apă, pentru că hrana înghețată, arsă sau putrezită va arde, îngheța și putrezi, și tot așa, corpurile voastre. Mâncați toate fructele pomilor, grăunțele și plantele câmpurilor și mierea albinelor, care vi se potrivesc cel mai bine. Orice alt aliment duce la boli și moarte.
Nu mâncați niciodată până la saturație. Greutatea hranei voastre zilnice să fie peste o jumătate de kilogram, dar sub un kilogram. Mâncați numai de două ori pe zi: când Soarele este la punctul său culminant pe cer și când apune.
Nu amestecați multe feluri de mâncare la o masă; mulțumiți-vă cu două-trei.
Nu mâncați alimente aduse din țări îndepărtate, ci pe cele produse în locul unde trăiți, căci Dumnezeu a dat fiecărui popor hrana care i se potrivește cel mai bine.
Mestecați hrana până devine lichidă, pentru ca îngerul apei să intre în sângele din corpul vostru. Mâncați încet, ca și când ați face o rugăciune.
Nu vă așezați la masă dacă nu simțiți chemarea îngerului apetitului.
Nu uitați că a șaptea zi este sfântă și consacrată lui Dumnezeu. Timp de șase zile hrăniți-vă corpul cu darurile maicii voastre pământești, dar în cea de-a șaptea zi consacrați-vă corpul tatălui ceresc. În timpul acestei zile, rămâneți în compania îngerilor, după cum, timp de șase zile, ați lucrat în împărăția maicii pământești. În această zi, nu permiteți niciunei hrane să împiedice în corpul vostru lucrarea îngerilor”. Evanghelia eseniană a păcii

„Sunt de părere că un stil de viață vegetarian, prin efectul pur fizic pe care îl are asupra temperamentului uman, ar influența în modul cel mai bun soarta umanității”. Albert Einstein

„Industria cărnii de vită a contribuit la mai multe decese în America decât toate războaiele din acest secol, toate dezastrele naturale și toate accidentele de automobil luate împreună. În cazul în care vita este ideea ta de 'hrană adevărată pentru oameni adevărați' [slogan al industriei de profil în SUA], ar trebui să te asiguri că locuiești aproape de un spital bun”. Neal Barnard, medic

„Am trecut la vegetarianism din motive de sănătate, apoi a devenit o alegere morală, iar acum e doar ca să enervez lumea...” Caricatură în The New Yorker, 5 mai 2003

„Ați văzut vreodată cum arată clienții dintr-un magazin de alimente bio? Sunt palizi, slăbănogi și par pe jumătate morți. În schimb, într-o măcelărie vezi numai oameni robuști și rumeni la față. Bineînțeles că ăștia sunt pe moarte, dar arată extraordinar!” Bill Cosby - actor american

Cârnăciori la minut, într-un supermarket din Brazilia




marți, 18 august 2015

Riscurile și avantajele unei vieți fără carne + VIDEO (RO)




RISCURILE ŞI AVANTAJELE UNEI VIEŢI FĂRĂ CARNE

Ne plac grătarul, fripturica la cuptor, cârnăciorii mâncaţi la iarbă verde. În același timp, auzim multe opinii împotriva cărnii. O fi mai sănătos să devenim vegetarieni? Ar face asta planeta noastră mai sănătoasă? Sau e mai sănătos să mâncăm nestingheriţi carne? 


Iată cinci motive pentru a consuma produse din carne:
1 – au gust bun
2 – ne fac să ne simţim bine
3 – este o tradiţie americană
4 – sprijină fermierii
5 – așa obișnuiau părinţii noştri

Scuzaţi, dar astea sunt cinci motive pentru a fuma. Cu produsele din carne e mai complicat. Pe acestea cetăţenii americani le consumă în fiecare zi: la cină, la restaurant, pe terasă, la grătar, la o paradă sau, de mii de ori pe an, cu un sos special, cu salată, brânză, murături, ceapă într-o chiflă cu susan. Carnea de vită este, spun spoturile publicitare, mâncarea „tipic americană” – simbol servit fript şi plin de noţiunea de moştenire naţională, precum bărbatul din reclama la Marlboro. În prezent însă, cirezile pe care le mână americanii par depăşite: pentru mulţi, carnea a devenit o obscenitate în bucătărie. Şi asta nu doar din cauza aditivilor asociaţi, deşi o farfurie plină de hormoni, bacterii E-coli sau temuta boală a vacii nebune sunt destul pentru a tăia pofta de mâncare oricui. Motivul principal este acela că cetăţenii americani, mai ales tinerii, au început să practice ceva ce-i sperie pe părinţi: au început să mănânce şi legumele din farfurie! De asemenea, seminţele şi florile!

Conform unui sondaj al revistei Time, efectuat pe un eşantion de 10.000 de adulţi, în jur de 10 milioane de americani se consideră vegetarieni. Alţi 20 de milioane au încercat la un moment dat în viaţa lor să devină vegetarieni. Pentru a vă convinge de mândria tradiţională a cowboy-ului, accesaţi site-ul lui Jody Brown, un văcar din Dakota de Sud şi citiţi sloganurile referitoare la produsele din carne: Vegetarienii nu trăiesc mai mult, ei doar arată mai bătrâni şi Carnea de vită îi face pe bărbați mai puternici, pe femei mai frumoase și pe copii mai isteți. Pentru Brown şi generaţia lui de mâncători de carne, cina reprezintă ceva ce părinţii pun pe masă şi copiii bagă în stomac. Astfel, în casa lui Brown se serveşte carne în fiecare seară, fără obiecții. Totuși, Jody admite că „dacă un vegetarian ar avea o pană în faţa casei mele, aş ieşi să-l ajut”.

Pentru fermierul care trăieşte din vânzarea de carne, sau pentru vegetarianul a cărui dietă ameninţă cu falimentul pe toţi cei ce sacrifică animale, nimic nu mai este simplu. Acum totul este subiect de aprinse dezbateri. Şi niciun aspect al vieţii noastre de zi cu zi nu este supus unor dezbateri mai aprinse decât cel al consumului de produse din carne.

Pentru milioane de vegetarieni, carnea este pur şi  simplu un cuvânt compus din 5 litere. Carnea de viţel generează imaginea îngrozitoare a unei pruncucideri. Mulţi copii, crescuţi sub influenţa unor filme precum Babe sau Chicken Run, refuză să consume carnea eroilor preferaţi şi se orientează spre ceea ce apărătorii animalelor numesc o dietă nonviolentă. Dietele vegetariene reprezintă rezolvarea bătăliei interioare din noi, punându-ne la dispoziţie un complex alimentar conform cu facerea de bine: a fi vegetarian înseamnă a fi uman. Renunţaţi la carne şi salvaţi vieţi! Bineînţeles că una dintre vieţile pe care le-am salva sau cel puţin prelungi este cea personală. Şi aceasta, deoarece a fi vegetarian înseamnă mai mult decât a nu mânca anume lucruri: înseamnă a mânca inteligent. Nu trebuie să ai o concepţie anti-mâncare pentru a gândi astfel. Asociaţia Dieteticienilor Americani afirmă: „Dietele vegetariene planificate cu atenţie sunt adecvate din punct de vedere nutriţional şi ajută la prevenirea şi tratarea unor boli”.

Deci, ce ziceţi? Ar trebui să devenim cu toţii vegetarieni? Nu numai adolescenţii dar şi copiii mici, adulţii, atleţii... toţi? Ne va ajuta acest lucru să trăim vieţi mai lungi şi mai sănătoase? Este acesta un lucru bun pentru oameni de toate vârstele şi pentru cei ce lucrează în domenii de activitate dintre cele mai variate? Putem găsi regimul vegetarian perfect şi ne putem alinia la el? Şi, dacă putem, avem voinţa să o facem?

Există tot atâtea motive pentru a deveni vegetarieni, câte vaci cu ochi blânzi şi copii inocenţi sunt pe lume. Pentru minţile tinere şi impresionabile, a fi vegetarian sună inteligent, etic și cool. La fel cred şi studenţii. Un studiu condus de profesorii de psihologie Richard Stein şi Carol Nemeroff de la Universitatea de Stat din Arizona a relevat că cei care consumă numai salate au fost caracterizaţi ca având standarde morale mai ridicate şi ca fiind mai virtuoşi decât cei care consumă carne. Copiii de azi sunt prima generaţie care trăieşte într-o cultură în care a fi vegetarian este promovat public, având ca motivaţii sănătatea şi protejarea mediului înconjurător. Iar copiii sunt cei care generează dezvoltarea economiei de piaţă. Acest lucru explică în parte creşterea vânzărilor de burgeri vegetarieni din soia, grâu, orez, ciuperci și ceapă în supermarket-uri şi reţelele de restaurante fast-food.

Copiii, care devin vegetarieni într-un ritm mult mai alert decât adulţii sunt acum cei ce-şi educă părinţii. Vânzările de alimente pentru vegetarieni s-au dublat. Restaurante de rang înalt adaugă în meniurile lor preparate fără carne. Tot mai la modă, apar restaurante cu „hrană vie” sau crudă, cum ar fi Roxanne’s în Larkspur, California, unde nu se servesc produse din carne, peşte, pui sau lapte şi unde nimic nu e gătit la temperaturi mai mari de 45°C. „A mânca în restaurantul meu, spune Roxanne, e ca şi cum ai merge într-o ţară nouă, pe care n-ai mai vizitat-o”.

A fi vegetarian implică un sens mai larg. Vegetarienii se împart în mai multe categorii, de la cei care consumă germeni, muguri, mlădiţe, până la aşa-numiţii pesco-pollo-vegetarieni. Cei mai cunoscuţi sunt vegetarienii stricţi, numiţi vegani. Aceştia refuză să consume, să folosească sau să poarte orice produs provenind de la animale. Ei nu mănâncă nici miere, pentru că recoltarea ei presupune oprimarea albinelor. Printre vegetarienii celebri se numără starul rock Moby şi membrul Congresului American din statul Ohio, Dennis Kucinich. Aceştia jură că nu mănâncă produse din carne şi afirmă că se simt mult mai bine când îşi încep ziua cu orez brun şi tărâţe.

Pentru cei convinşi cu adevărat – adică cei care se abţin de la a consuma produse din carne, aşa cum se abţine un membru al Alcoolicilor Anonimi de la băutură – un semivegetarian nu este un vegetarian adevărat. Pentru ei, o denumire precum aceea de pesco-pollo-vegetarian este un oximoron (cum ar fi „semivirgin”). Dacă cei care se declară vegetarieni nu cunosc definiţia cuvântului vegetarian, ne întrebăm cum pot ei să înţeleagă ceva mult mai greu: alimentarea atentă a corpului, indiferent de preferinţe.

Ştim că fructele, legumele, seminţele și nucile sunt sănătoase. Numeroase studii arată că a consuma preponderent aceste alimente înseamnă a reduce riscul apariţiei unor boli cronice (arterită, obezitate, diabet, cancer) şi este un factor favorizant al longevităţii în lumea industrializată. Știm că, în medie, mâncăm prea puţine fructe şi legume şi prea multe grăsimi saturate, între care carnea şi laptele ocupă primele locuri. Rapoartele cercetărilor științifice prezentate la congresele internaționale de alimentație vegetariană ținute la Loma Linda, California, au avut rezultate încurajatoare: o dietă predominant vegetariană are efecte benefice asupra rinichilor şi sistemului nervos şi, de asemenea, poate rezulta şi într-o pierdere în greutate. Se mai arată că consumul de fructe şi legume poate încetini şi chiar inversa procesul de îmbătrânire a creierului, iar persoanele în vârstă care consumă vegetale au în corp un procent mai bun de grăsimi.

Este oare posibil ca dietele vegetariene să influenţeze negativ sănătatea unui individ? Aceasta este o problemă complexă. Există un regn vegetal absolut fantastic în jurul nostru. Este deci imposibil ca el să nu ne dea posibilitatea să ne hrănim complet. 

Producătorii de carne recunosc că dietele vegetariene pot fi sănătoase. Ei răspund şi cererii de produse din carne mai slabe. Comisia Naţională a Cărnii de Porc susţine că, faţă de acum 20 de ani, carnea de porc conţine în medie cu 31% mai puţine grăsimi, cu 14%  mai puţine calorii şi cu 10% mai puţin colesterol. Ei menţionează, de asemenea, nevoia de vitamina B12. Kurt Graetzer, preşedintele Programului de instruire în procesarea laptelui, subliniază scăderea consumului de lactate nu numai în rândul vegetarienilor stricţi, ci şi al copiilor, şi declară că „practic, suntem în situaţia de a creşte copii ce vor suferi cu siguranţă de osteoporoză”.

Michael Jacobson, director al Centrului de Ştiinţe de Interes Public din Washington, consideră multe dintre argumentele producătorilor de carne şi lactate ca disperate, adevărate poveşti, menite să sperie populaţia: „Se maschează de fapt interesele egoiste ale acestei industrii, susţine el, atunci când se subliniază deficienţele de vitamina B12 (care se găseşte din belşug în drojdia de bere, cereale sau soia), în timp ce mii de oameni mor prematur din cauza cantităţii prea mari de grăsimi saturate, pe care le acumulează din carne sau produsele lactate”.

Într-adevăr, după declaraţiile lui David Pimentel, ecologist la Universitatea Cornell, americanul obișnuit consumă 112 g de proteine pe zi, adică o cantitate dublă faţă de cea recomandată de Academia Naţională de Ştiinţe: „Acest lucru are implicaţii în apariţia cancerului şi pune presiune asupra sistemului urinar. Împreună cu proteina din carne, corpul primeşte şi o cantitate foarte mare de grăsimi, ceea ce creşte riscul afecţiunilor cardiovasculare”, susţine Pimentel. El argumentează că dietele vegetariene sunt mult mai benefice pentru mediu decât cele care conţin produse din carne. „Hrana animalelor americane (seminţele, cerealele) ar putea hrăni 800 de milioane de oameni şi, dacă ar fi exportată, ar aduce în vistieria SUA 80 de miliarde de dolari anual. Animalele hrănite cu seminţe consumă 100.000 de litri de apă pentru fiecare kg de carne pe care îl produc, în comparaţie cu 2.000 de litri, cât sunt necesari boabelor de soia ca să ajungă la maturitate. Producerea de proteină animală solicită și o cantitate foarte mare de combustibil, de 8 ori mai mult decât pentru producerea de proteină vegetală. Populaţia de vite, păsări, porci etc. din SUA consumă de 5 ori mai multă hrană decât populaţia ţării. Iar acestea sunt în număr de 7 miliarde, adică 25 de animale pe cap de om!”, mai spune Pimentel.

În spiritul corectitudinii, pentru crescătorul de vite Jody Brown şi specia lui pe cale de dispariţie, prezentăm mai jos două argumente în favoarea consumului de carne:

1. Un prim argument adus e acela că ne-a dezvoltat ca specie. „N-am fi evoluat niciodată dacă n-am fi consumat carne - susţine Katharine Milton, antropolog la Universitatea Berkeley, California. Primatele vegetariene (gorilele şi urangutanii) sunt mult mai puţin sociabile decât cimpanzeii carnivori, motivul fiind faptul că hrănitul le ia mult mai mult timp. Umanoizii au făcut un îndrăzneţ salt înainte: acum 2,5 milioane de ani, ei sfărâmau oasele animalelor pentru a mânca măduva. Consumau ţesutul muscular bogat în proteine, ficatul animalului, creierul, toate bogate în substanţe nutritive. Umanoizii au evoluat datorită consumului ridicat de carne şi şi-au dezvoltat inteligenţa consumând glucoză, pe care o găseau în fructe, rădăcini şi tulpini. Acest regim de carne şi glucoză a dat omului primitiv energie să muncească sau, mai degrabă, energie pentru a convieţui în societate, pentru a cânta, pentru a dezvolta cultura, arta, războiul. Şi, în final, acum aproape 10.000 de ani, au avut energia de a dezvolta agricultura şi comerţul, sistem folosit în prezent de cei ce vor să devină vegetarieni”.

2. Cel de-al doilea argument în favoarea consumului de carne este o problemă etică, de drepturi ale animalelor. Un studiu arată că simpla înființare a unei plantaţii duce la reducerea cu 50% a populaţiei de iepuri. Procentul creşte cu fiecare trecere a tractorului, cu fiecare semănare şi recoltare. Iepurii, şoarecii de câmp şi fazanii reprezintă victimele colaterale ale industriei vegetariene, susţine Steven Davis, profesor de ştiinţe veterinare la Universitatea de Stat din Oregon. Prin contrast, animalele care se hrănesc cu iarbă, cum ar fi vitele, produc alimente şi nu este astfel necesară intrarea pe câmp cu tractoarele sau alte echipamente. Aplicând teoria lui Regan privind minimul de daune produse, Davis propune obţinerea întregii producţii de carne şi lactate de la animalele care pasc, şi anume vaci şi oi, înlocuind astfel carnea de porc sau de pui. În concordanţă cu aceste calcule, s-ar înregistra o scădere a mortalităţii animale cu 300 milioane de capete anual (numărând şi animalele domestice şi pe cele de pe câmp), o scădere mai pronunţată decât în urma regimurilor vegetariene stricte.

Morala: Nu există masă gratuită, nici chiar pentru vegetarieni. În acest moment, omul este poziţionat în vârful ciclului alimentar şi se hrănește cu fiinţele poziţionate sub el. „Poate să ia ceva timp, spune actriţa vegetariană Mary Tyler Moore, dar va veni vremea când ne vom uita în urmă şi vom spune: Doamne, vă vine să credeţi că la începutul secolului XXI oamenii încă se mai hrăneau cu animale?”.

Sursa: Revista Time/2002, trad. CătălinaPieptea

Jonathan Foley - Celălalt adevăr incomod
(The other inconvenient truth) (RO)



Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.